Efectele biologice şi mecanismele moleculare de acţiune ale radiaţiilor UV Introducere În ultimii ani s-a constatat că incidenţa cancerului cutanat a crescut în mod alarmant (Shore, 2001). Această observaţie a dirijat interesul specialiştilor spre investigarea efectelor biologice ale radiaţiilor UV solare. Este cunoscut faptul că expunerea la radiaţii UV determină efecte imediate (eritem şi pigmentare) şi efecte întârziate (îmbătrânirea prematură a pielii şi diferite forme de cancer) (Robert, 1999). Spectrul UV al luminii solare cuprinde domeniile: UVC (190-290 nm), UVB (290-320 nm) şi UVA (320-380 nm). Întrucât stratul de ozon al stratosferei reţine în totalitate radiaţiile UVC şi parţial radiaţiile UVB, la suprafaţa Pământului ajung numai radiaţii UVA, şi în mică măsură radiaţii UVB (Huda, 2000). Radiaţiile din domeniul UVA şi UVB acţionează prin mecanisme diferite. Radiaţiile UVB au o energie mai mare comparativ cu radiaţiile UVA şi sunt absorbite direct de o serie de constituenţ