joi, 26 iulie 2012

Educaţia pentru drepturile omului şi ale copilului în învăţământul preuniversitar

Drepturile omului reprezintă principalele condiţii care permit fiecărei persoane să-şi dezvolte şi să-şi folosească cât mai eficient calităţile :fizice ,intelectuale, socio-afective, morale şi spirituale. Ele decurg din aspiraţia – tot mai mare -a omenirii la o viaţă în care demnitatea şi valoarea fiecăruia este respectată şi protejată .Drepturile omului au un caracter universal :ele se referă la toate fiinţele umane de pe tot globul. DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI spune că toţi oamenii, indiferent cine sunt şi unde locuiesc ,trebuie să fie capabili să trăiască în linişte, libertate şi pace . Încălcarea drepturilor omului a constituit sursa unor tragedii personale şi a unor mari conflicte sociale şi politice, a violentelor dintre naţiuni şi în interiorul acestora . Drepturile omului nu constituie doar un sistem de norme juridice naţionale, ci şi un ansamblu complex de relaţii morale în interiorul societăţii .În viziunea UNESCO ,noţiunea de drepturi ale omului comportă două aspecte fundamentale :1) aceste drepturi morale decurg din simplul fapt că fiecare individ este o fiinţă umană .Aceste drepturi garantează demnitatea fiecăruia. 2) există drepturi legale, instituite conform regulilor juridice în societate, atât pe plan naţional cât şi internaţional . Pe scurt, există drepturi protejate prin lege şi drepturi relativa de codurile etice stabilite între persoane în cadrul societăţii. Se vorbeşte, astăzi în general, de existenţa a mai multor categorii de drepturi: Ele pretind statului să respecte libertatea, securitatea şi integritatea fizică a indivizilor ca şi egalitatea juridică (egalitatea în faţa legii ). De exemplu: dreptul la viaţă ; la demnitatea şi securitatea persoanei; la libertatea de gândire; la conştiinţă şi expresie. Ele au apărut în sistemele juridice naţionale încă din secolul al XVIII-lea. Anumite constituţii naţionale le prevedeau ca drepturi legale. Aceste drepturi sunt inspirate dintr-o concepţie planetară care ţine seamă de interdependenţa mondială şi nevoia de a stabili o nouă ordine politică şi economică internaţională bazată pe justiţie. Această categorie de drepturi s-a dezvoltat în anii `70. De exemplu: dreptul la pace; dreptul minorităţilor; dreptul la dezvoltare; la un regim democratic. Acestea urmăresc garantarea de către stat a condiţiilor socio-economice şi culturale care permit fiecăruia să se bucure deplin de drepturile sale. Fără ele puterea în practică a drepturilor civile şi politice nu este posibilă. De exemplu: dreptul la bunăstare; la muncă, la educaţie; la sănătate fizică şi mentală; la cultură. Această categorie de drepturi a apărut încă din secolul al XIX-lea. De exemplu: dreptul la protecţie contra tuturor formelor de agresiune; neglijenţă , cruzime, exploatare, discriminare, dreptul la sănătate fizică şi mentală, la o educaţie obligatorie şi gratuită. Drepturile copiilor, drepturile persoanelor handicapate sau în viaţă. Drepturile omului trebuie înţelese şi exercitate în strânsă corelaţie cu responsabilităţile care decurg din ele. Exercitarea fiecărui drept presupune în acelaşi timp manifestarea unei anumite responsabilităţi. De exemplu: dreptul la libertatea expresiei presupune şi responsabilitatea de a nu insulta sau calomnia nici o persoană. Recunoaşterea demnităţii şi a drepturilor egale, inegalabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume. Organizaţia Naţiunilor Unite ( ONU ) a fost înfiinţată cu scopul de a veghea asupra exercitării şi garantării drepturilor universale ale omului, în scopul asigurării demnităţii, egalităţii şi securităţii fiecărui om fără deosebire de rasă, sex, religie sau origine. După război ( 1945 ), recent înfiinţata Organizaţie a Naţiunilor Unite ( ONU ) şi-a propus să enunţe prima declaraţie a drepturilor omului care să poată fi aplicată tuturor oamenilor de pe Terra, fiecărui individ în parte, oriunde s-ar afla. La 10 decembrie 1948, membrii ONU au adoptat Declaraţia Universală a drepturilor Omului .Ea reprezintă cel mai cunoscut document cu privire la drepturile omului. Adunarea Generală proclamă prezenta Declaraţie Universală a drepturilor omului ca ideal comun către care trebuie să tindă popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii, având în vedere permanent această declaraţie, să se străduiască prin învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul acestor drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, naţionale şi internaţionale, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi afectivă, atât în rândul popoarelor statelor membre, cât şi în rândul popoarelor din teritoriile de sub jurisdicţia lor. Scopul esenţial al ONU este de a menţine pacea şi securitatea internaţională, prin măsuri colective eficiente. Membrii semnatari, egali între ei s-au angajat să respecte principiile Cartei şi să rezolve toate neînţelegerile între ei pe cale paşnică. Totodată, s-au angajat să nu recurgă la forţă şi la ameninţarea cu forţa, să coopereze în toate problemele internaţionale, fie că sunt de ordin economic social, intelectual sau umanitar. Unul dintre primele obiective ale ONU a fost recunoaştera drepturilor oamenilor de pe întreaga planetă, care au fost înscrise în „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În lupta pentu apărarea drepturilor omului, o contribuţie importantă aduc astăzi o serie de organisme neguvernamentale, cum ar fi: - Comitetul Internaţional al Crucii roşii; - Comisia Internaţională a Juriştilor; - Medicii Lumii; -Mişcare contra Rasismului şi pentru Prietenia între Popoare; -Societatea Română Independentă pentru Drepturile Omului. Aceste organizaţii redactează rapoarte şi informează opinia publică în vederea exercitării unor presiuni asupra statelor care violează drepturile omului. Marile bătălii pentru drepturile omului se desfăşoară în prezent în următoarele direcţii : lupta împotriva apartheidului, împotriva torturii, împotriva discriminărilor de orice fel şi pentru apărarea egalităţii în drepturi a oamenilor, lupta pentru respectarea drepturilor copilului. Multe din dramele cotidiene nu sunt adesea decât expresia situaţiilor de încălcare a drepturilor omului. În anul 1959, Adunarea Generală a ONU a adoptat în unanimitate Declaraţia Drepturilor copilului. Comunitatea internaţională are responsabilitatea apărării drepturilor copiilor. Viitorul omenirii depinde de modul în care copilul este pregătit pentru a avea o viaţă individuală potrivit cu idealurile proclamate în Cartea Naţiunilor Unite. În 1990, la New York, 71 de şefi de state şi guverne au semnat Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului. Acest din urmă document internaţional cuprinde în articolele sale o serie de prevederi referitoare la protecţia copiilor, la respectarea drepturilor acestora. Nici unul din articolele Declaraţiei Universale nu acoperă în amănunt drepturile copiilor. Copiii necesită o protecţie şi o grijă specială după naştere datorită,imaturităţii lor fizice şi psihice. România a ratificat convenţia la 25 septembrie 1990. convenţia cuprinde principiile generale care reglementează drepturile copilului, precum şi principalele drepturi pe care statele semnatare s-au angajat să le respecte. Printre acestea, amintim: non-discriminarea, supravieţuirea şi dezvoltarea, dreptul de a avea un nume, la naştere, şi de a i se asigura o cetăţenie, libertatea de expresie şi de opinie a copilului, libertatea gândirii, conştiinţei, religiei, libertatea de asociere, accesul la in formare corespunzătoare, securitatea socială, dreptul la sănătate deplină şi accesul la servicii sanitare şi medicale, interzicerea torturii, tratamentului sau pedepselor crude, pedepsei capitale, detenţiei pe viaţă şi arestării sau privării de libertate în mod ilegal. Numeroase organisme internaţionale s-au constituit şi acţionează pentru respectarea şi apărarea drepturilor copiilor. În 1945 a luat sfârşit cel de-al doilea război mondial. Milioane de copii din Europa mureau de frig, de foame sau seceraţi de boli. Atunci Organizaţia Naţiunilor Unite a creat UNICEF (United Nations International Children`s Emergency Fund). Acesta are drept scop principal ajutorarea şi protejarea vieţii copiilor, asigurarea dezvoltării lor depline. Pentru a-i ajuta pe copiii aflaţi în suferinţă UNICEF a trimis hrană, apă, îmbrăcăminte, reuşind în doar 3 ani să salveze 10 000 000 de copii. Astăzi, UNICEF trimite ajutoare tuturor copiilor care au nevoie de acestea, indiferent că ei trăiesc în Africa, Asia sau America latină. Alături de alimente, apă, îmbrăcăminte UNICEF trimite şi oameni care se pricep să-i ajute pe copii să scrie şi să citească, să cultive plante să crească animale, să-şi uşureze viaţa astfel încât să crească sănătoşi şi fericiţi. Seriozitatea cu care şi-a pus în aplicare programele pentru copii şi, mai ales, în folosul copiilor a adus UNICEF-ului o largă recunoaştere; în mai toate ţările lumii s-au constituit comitete naţionale pentru UNICEF. Şi în România fiinţează comitetul Naţional Român pentru UNICEF cu filiale în aproape toate judeţele ţării. Programele acestuia cuprind atât acţiuni cu caracter umanitar, cât şi acţiuni dedicate formării şi dezvoltării personalităţii copiilor români, afirmării şi respectării drepturilor copilului. Un număr mare de organizaţii s-au dezvoltat în scopul luptei pentru pace şi justiţie în lume. Unele cum ar fi „Oxfam” şi „Salvaţi Copiii”, funcţionează pentru a proteja în special drepturile sociale şi economice ( apă, mâncare, locuinţe, asistenţă medicală, etc. ) .Altele, cum este şi Amesty Internaţional, protejează drepturile civile şi politice ( libertatea cuvântului şi a religiei, interzicerea torturii şi a închiderii nedrepte ), Consiliul Mondial al Bisericilor lucrează pentru ambele grupe de drepturi. Munca acestor formaţiuni, într-un fel sau altul, este strâns legată de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului . Aceste organizaţii sunt formate din oameni obişnuiţi ( chiar dacă unii dintre ei sunt experţi provenind din ţări diferite ). Ele sunt independente faţă de orice guvern. Aceasta înseamnă că nu trebuie să aştepte după lungile discuţii ale politicienilor sau după fonduri guvernamentale şi deci pot acţiona imediat ce este nevoie. Ele sunt bine cunoscute peste tot în lume şi oamenii ştiu că pot apela la ele pentru ajutor. Organizaţii similare au fost înfiinţate de guverne afiliate Naţiunilor Unite. De exemplu: UNESCO, care lucrează pentru drepturile educaţionale şi culturale şi UNICEF, care lucrează pentru drepturile femeilor şi copiilor . Sediul UNESCO este la Paris . Trei mii de oameni, din 146 ţări, lucrează aici tot timpul. O conferinţă generală este ţinută la fiecare 2 ani pentru a decide programele organizaţiei şi modul prin care acestea vor fi desfăşurate. Organizaţia are un important aport la difuzarea informaţiilor, cunoştinţelor ştiinţifice, metodelor educaţionale şi a ideilor culturale între ţările lumii. UNESCO crede că dreptatea şi pacea vor fi posibile numai atunci când între oameni aparţinând diferitelor naţiuni vor exista suficiente legături ( indiferent de tipul lor ), când îşi vor împărtăşi cunoştinţele, vor fi prieteni şi încrezători unii în alţii. UNESCO realizează acestea prin mai multe mijloace. Ea ajută milioane de analfabeţi să înveţe ,să scrie şi să citească. Înfiinţează biblioteci , tipăreşte cărţi şi reviste şi asigură traduceri, într-un mare număr de limbi. A înfiinţat Proiectul şcolilor Asociate pentru a asigura comunicarea între copiii din întreaga lume. Asigură ajutor specializat şi consultaţii în diferite cazuri: cutremure de pământ, cercetări oceanice, radiodifuziune, agricultură, chimie, industrie, învăţământ pentru orbi etc. Propagă idei ştiinţifice în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a oamenilor. Are un program special pentru respectarea drepturilor omului şi pentru pace. UNESCO este, de asemenea, interesată de protecţia mediului înconjurător, de problemele legate de poluarea aerului, lipsa de apă, înaintarea deşertului, pierderea echilibrului natural şi lipsa resurselor naturale. Toate acestea sunt o ameninţare la adresa sănătăţii şi siguranţei familiei umane. De asemenea UNESCO ajută la păstrarea comorilor istorice şi culturale ale omenirii când sunt ameninţate. Prin UNESCO, 51 de ţări s-au unit pentru a salva 22 de temple ale Egiptului antic, care ar fi fost inundate şi pierdute pentru totdeauna, când a fost construit barajul Aswan pe valea Nilului. A ajutat la repararea construcţiilor şi restaurarea picturilor din Veneţia în 1966 .În spatele activităţii UNESCO stă speranţa că oamenii, odată ce se vor cunoaşte şi se vor înţelege mai bine unii pe alţii, vor lucra împreună pentru a îndrepta tot ce este rău pe această planetă, în loc să cheltuiască atâta energie şi bani pentru distrugere. În ţara noastră Liga pentru Drepturile Copilului ţi Comitetul Naţional român pentru UNICEF, organizează acţiuni educative pentru strângerea unor fonduri pentru copiii lumii. Oameni generoşi ajută mereu UNICEF cu fonduri băneşti sau cu diferite produse şi astfel desenează un zâmbet pe chipul copiilor. Fii şi tu alături de marea familie UNICEF !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu