Termenul de pemfigus, provenind din limba greaca (pemphix - bula, basica) si introdus initial de Wichman, in 1791, este utilizat pentru a desemna un grup de afectiuni cutaneo-mucoase autoimune, care sunt caracterizate histologic prin aparitia de bule intraepidermice si imuno-histopatologic prin prezenta de autoanticorpi de tip Ig G directionati impotriva unor elemente de pe suprafata keratinocitelor. Se descriu trei subseturi principale (pemfigusul vulgar, pemfigusul foliaceu si pemfigusul paraneoplazic), care au caracteristici clinice si imuno-histopatologice distincte; investigatiile paraclinice performante (imunoblot, mapping antigenic etc.) au permis identificarea, in cadrul fiecarui subset, a mai multor variante. Pemfigusul vulgar afecteaza toate rasele si ambele sexe. Pemfigusul foliaceu (PF) este mai putin frecvent decat pemfigusul vulgar, reprezentand aproximativ 10-20% din cazurile de pemfigus. Este o boala a varstei medii, care afecteaza rareori copii.  

Recunoasterea romanilor SCOALA ARDELEANĂ: Cel dintîi nucleu iluminist din cultura română l-a constituit Şcoala Ardeleană, mişcarea intelectualităţii din Transilvania de la sf. sec. XVIII-lea şi începutul sec. XIX-lea. Programul politic al Şcolii Ardelene este prezentat în memoriul din 1791 intitutlat Supplex libellus valachorum Transilvaniae , trimis împăratului Leopold II, în care se cerea recunoaşterea românilor din Transilvania ca natiune egală în drepturi cu celelalte. Şcoala Ardeleană este în primul rînd, o mişcare de eliberare naţională şi socială care a găsit în patrimoniul de gîndire al iluminismului european principii, argumente, idei ce slujeau năzuinţele poporului român în acel moment istoric. Din punct de vedere cultural, Şcoala Ardeleană a avut un rol important în stimulare studiului istoriei şi limbii române, a dezvoltării ştiintelor naturii şi învăţămîntului. Acţiunea politică şi culturală este îndrumată de operele istorice şi filologice ale lui Samuil Micu, Gheor