Inceputurile poeziei lui Mihai Eminescu se afla, atat prin tematica, cat si prin tonalitate sentimentala si recuzita , sub semnul poeziei pasoptiste. O buna parte a poeziilor lui, infatiseaza iubirea inteleasa ca un sentiment intemeietor.
Epoca
moderna este pentru Eminescu un asemenea timp tragic al gandirii
instrainate pe care nu-l va intelege
niciodata,dar despre care va scrie.
Comparand
doua dintre scrierile lui, vom vedea ca pentru el,”jocurile” de cuvinte
frumoase ,rimele nelipsite si aceea “femeie” ,vor ramane atuurile autorului.
Cugetarile
sarmanului Dionis , face
parte din nuvela Sarmanului Dionis, si este vorba despre un ins
sarac,boem,inclinat spre meditatii filozofice,traind intr-o odaie unde totul scartie,insectele se joc in
voie.Acesta este un solitar ,creindu-si in jurul lui, propria lume.
Tema
textului este conditia omului de geniu, abil comfund, cu o modificare cu acent
de Witz, pe marginea saraciei, ale caror semne sunt frigul,parazitii,lipsa
banilor,a vinului si stingerea luminilor.
In
poemul Afara-I Toamna, intalnim doua ipostaze: una impresionala, si una
individualizata.
In
ambele scrieri,ne este prezentata odaia,spatial modest ,devenind o
In
prima ne vom da seama ca este vorba despre o casa saraca, dar care pe autor il
inspira. In cea de-a doua, anotimpul isi face treaba, aruncand cu picuri in
ferestre,si frunzele fosnesc.
Dragostea
isi face si ea aparitia in poezii,in prima ,Dionis traieste o experienta
onoricace-I ofera trista predestinare de a nu-si putea depasii conditia umana,
singura salvare fiind dragostea Mariei,desi aceasta nu constitue suprema
fericite ,ci numai o treapta spre ea. In cea de-a doua,este prezenta femeia
care nu vrea sa fie deranjata, pentru asi putea citi in continuare “scrisori
din roase plicuri”.Totusi ea este intrerupta ,prin sosirea unui “intrus”din
lumea reala,acesta fiind de fapt, senzatia rece de afara.
Aceste
scrieri au in comun acea creeare a “lumii proprii”in care personajele isi
creaza o lume a lor,inspirati din ceea ce îi inconjuara gasind spatii
nelimitate ale fanteziei.
Cugetarile
sarmanului Dionis este un
exemplu al saraciei,dar care nu il impiedica sa viseza la ceva mai bun ,iar
poemul Afara-I Toamna, este
un exemplu al meditatiei,care il ajuta sa viseze.
Acestea
au un decor foarte bine prezentat, din care putem deduce numele
titlurilor,pentru ca noi sa intelegem mai usor.
Stilul
lui Eminescu ne urmareste si aici,cu o prestatie impecabila ,ambele poezii
putand fii intelese,desi autorul se foloseste de figure de stil .
Ca
orice scriitor romantic,Mihai Eminescu este preocupat de misterele
existentei,de marile intrebari filozofice ,de nefericirea geniului in relatie
cu superficialitatea societetii,de conditia poetului si de misiunea artei sale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu