Împărat roman: 180 -192 d.Ch.
În "Historia Augusta", biograful lui Marcus Aurelius spunea:
"Marcus Aurelius se poate spune că ar fi fost
fericit, dacă n-ar fi lăsat copii".Moştenitorul lăsat a constituit
marele păcat al
împăratului filozof, unul dintre cei mai buni din istorie; păcat de a fi avut
ca fiu un
înspăimîntător tiran, un psihopat. Se vorbea la Roma că acest Commodus era
fiul Faustinei
Junior şi al
unui gladiator, dar
busturile lui Commodus,
care oferă
asemănare frapantă
cu Marcus Aurelius,
fac incertă orice
bănuială. Cert este
că brutalitatea fizică şi psihică, cruzimea şi instabilitatea nu puteau
fi moştenite din familia unui tată ca Marcus Aurelius, ci numai din linia
maternă, unde imoralitatea îşi făcuse
loc pe deplin.
La moştenirea incertă, de sânge, a
caracterului său monstruos, se poate adăuga
şi influenţa nefastă
a unui anturaj depravat în jurul unui tânăr încă neformat de circa 19
ani, tânăr ce s-a
trezit peste noapte atotputernic.
Commodus s-a născut la Lanuvium, o
reşedinţă de ţară de pe timpul lui Antonius
Pius, la 31 august
161 d.Ch. A avut un frate geamăn, care a murit la numai
patru ani. Din copilărie, cu
toată educaţia unor maeştri excelenţi şi cu toată supravegherea din
partea tatălui cult
şi inteligent, a arătat cele mai deplorabile
instincte. De atunci
se
maifesta ca "un bufon şi un gladiator desăvârşit".
A avut totdeauna cultul forţei muşchiulare
şi marea ambiţie de a se asemăna cu
Hercule, asemanare
care a transpus-o, mai târziu,
în creaţii sculpturale
( Vatican -
sculptură colosală de
peste 3,80 m ).
Ajuns împărat, purta totdeauna
costumul gladiatorilor şi a coborât
în arenă de
de şapte sute
treizeci şi cinci de ori,
simţind o chemare
arzătoare pentru luptele sângeroase şi pentru exterminarea
animalelor în acele vânători cu sorţi inegale, care
se numeau lupte cu
animalele.
Se aminteşte că la doisprezece ani a
aruncat în cuptor pe cel ce îl îmbăia, pentru
că folosise o apă
prea fierbinte.
A fost primul moştenitor al tronului
roman, care s-a născut în "purpură", adică
născut în casă de
împărat. În anul 166 d.Ch. a fost ridicat la rangul de "caesar" adică
de potenţial
moştenitor, iar în 177
d.Ch., la cel
de "Augustus", adică la
rang de coregent.
Anul 178 d.Ch. este anul căsătoriei
sale cu Bruttia Crispina, din iniţiativa tatălui
său. Prin anul 183
d.Ch. a izgonit-o din palat, sub învinuirea de
adulter, a exilat-o şi
apoi a timis-o la
moarte.
În ultimii ani de viaţă
ai tatălui său
l-a însoţit în diverse campanii militare, în
Germania, în
Orient şi pe
Dunăre. În tabăra
de la Vindobona ( Viena-Austria ) a
devenit împărat,
odată cu moartea marelui Marcus
Aurelius ( 17 martie 180 d.Ch. ).
Commodus nu
avea decât optsprezece
ani şi jumătate,
un spirit slab
şi dezechilibrat, dar îmbătat de putera absolută. Capul i s-a răsucit ca
lui Caligula, ca lui
Nero, ca la atâţia
alţii, dar n-a avut acelaşi acelaşi
debut ca acel al lui Nero, care era
aplaudat de cei ce îl
flatau.
Imediat ce
s-a ridicat la
tron a întrerupt brusc războiul greu şi de durată, pe
care-l purtase cu succes tatăl său, contra
marcomanilor şi a quarzilor. A tratat cu ei
condiţiide pace
nefavorabile, desi se găseau la capătul puterilor. Dorinţa lui cea mare
nu era să lupte
pentru imperiu sau pentru onoarea sa, ci să se întoarcă la Roma.Acolo,
întâi, si-a aranjat
un triumf, ulterior a început saturnaliile smintite, care reprezintă
toată istoria domniei
sale.
ILIE
ALEXANDRU ALIN
CLASA a 9ª H
Comentarii
Trimiteți un comentariu