Recensământul reprezintă
observare statistică totală, de regulă periodică, care constă în înregistrarea
exhaustivă a unei mari colectivităţi de pe un anumit teritoriu, într-o anumită
perioadă de timp, pe baza unui program complex de cercetare şi de obicei, cu
personal special de înregistrare, în scopul cunoaşterii la un anumit moment ale
aspectelor concrete cantitative, care caracterizează fenomenul respectiv.
Recensământul
se caracterizează prin anumite particularităţi:
1) caracterul
de înregistrare totală, în sensul de cuprindere în program a tuturor
indicatorilor care fac obiectul înregistrarii;
2)
simultaneitatea înregistrării, în sensul că datele înregistrate să se refere la
un moment dat (moment critic) pentru a se asigura comparabilitatea datelor;
3) metoda de
înregistrare, de regulă, este directă.
O formă de
recensământ o constituie microrecensământul, observare
statistică specială efectuată fie cu un program mai redus de caracteristici,
fie limitat la un anumit teritoriu sau la o anumită categorie de populaţie.
Recensământul serveşte de
regulă pentru fundamentarea teoretică si practică a organizării unor eşantioane
pentru cercetăanulri selective continue (cercetarea bugetelor de familie).
Recensământul
este una din cele mai vechi investigaţii statistice. In prezent, pe plan
mondial sunt cunoscute recensămintele mondiale periodice (din 10 în 10 ani),
recensământul populaţiei şi locuinţelor, recensământul agricol etc.
In ţara noastră se efectuează periodic recensăminte ale
populaţiei si locuinţelor, ale animalelor, ale utilajelor, ale capacitaţilor de
producţie, ale cadrelor etc.
Prezentarea rezultatelor
preliminare ale recensământului populaţiei şi al locuinţelor din
18 martie 2002, precum şi compararea acestora cu datele definitive ale recensământului
din 7 ianuarie 1992, permit descrierea situaţiei actuale din România în ceea ce
priveşte numărul şi structura demografică a populaţiei, numărul de gospodării,
fondul de locuinţe şi condiţiile de locuit ale populaţiei, precum şi a
modificărilor survenite în ultimul deceniu, pe total ţară, medii şi în profil
teritorial la aceşti indicatori.
La
recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 1992, în populaţie au fost
incluşi numai cetăţenii români şi străini cu domiciliul în România, indiferent
dacă la momentul înregistrării erau plecaţi din ţară
şi pentru cât timp. La recensământul din 2002 populaţia stabilă (de reşedinţă)
a fost stabilită conform recomandărilor metodologice ale ONU şi Oficiului
Statistic al Uniunii Europene (EUROSTAT). Potrivit acestei metodologii, din
populaţia de domiciliu a României la recensământul populaţiei şi al locuinţelor
din 2002 este de 21852,6 mii persoane, cifră comparabilă cu cea a
recensământului din 1992 (22810,0 mii persoane). Din populaţia României s-au
exclus cetăţenii români plecaţi în străinătate pentru o perioadă neîntreruptă
mai mare de un an (178,5 mii persoane) şi s-au inclus cetăţenii străini cu
reşedinţa neîntreruptă mai mare de un an în România (24 mii persoane).
Populaţia stabilă (de reşedinţă) calculată astfel este de 21698,2 mii persoane.
|
2002
|
1992
|
Numărul populaţiei stabile
|
21698181
|
22810035
|
Densitatea de locuitori pe km2
|
91,0
|
95,7
|
Numărul gospodăriilor populatiei
|
7392131
|
7288676
|
Nr. mediu de persoane pe
gospodărie
|
2,89
|
3,07
|
Numărul clădirilor
|
4846572
|
4491565
|
Numărul locuinţelor
|
8110407
|
7659003
|
Numărul camerelor de locuit
|
20702994
|
18847496
|
Suprafaţa camerelor de
locuit-mii m2
|
364253,2
|
258518,3
|
Suprafaţa locuibilă pe o
locuinta-m2
|
37,5
|
33,8
|
Suprafaţa locuibilă pe o persoană-m2
|
14,2
|
11,5
|
Numărul şi structura populaţiei pe sexe şi medii de viaţă socială
La 18 martie
2002, potrivit rezultatelor preliminare ale recensământului, populaţia stabilă (de
reşedinţă) a României a fost de 21.698.181
locuitori.
Scăderea numărului populaţiei României în ultimul
deceniu (cu aproape 1 milion de locuitori, respectiv cu 4,2% faţă de 1992, în
condiţii comparabile) se datorează atât sporului natural negativ (diferenţa
dintre născuţi-vii şi decedaţi), cât şi soldului negativ al migraţiei externe
(diferenţa dintre persoanele plecate cu documente oficiale de renunţare la
domiciliu sau cu reşedinţa pe termen lung în străinătate şi persoanele venite
în România).
În ceea ce priveşte structura
populaţiei pe sexe în 2002, se remarcă o uşoară predominare numerică a
populaţiei de sex feminin, ca şi la recensămintele anterioare.
|
2002
|
1992
|
||
Numarul
|
%
|
Numarul
|
%
|
|
Populaţia totală
|
21698181
|
100,0
|
22810035
|
100,0
|
Populaţia masculină
|
10581350
|
48,8
|
11213763
|
49,2
|
Populaţia feminină
|
11116831
|
51,2
|
11596272
|
50,8
|
Ponderea populaţiei feminine a înregistrat în 2002 în
totalul populaţiei 51,2%, fiind în uşoară creştere comparativ cu1992 când a
fost 50,8%. În ultimii 10 ani, populaţia masculină a înregistrat o scădere de
632 mii (cu 5,6% faţă de 1992) care a devansat scăderea populaţiei feminine
(479 mii, respectiv cu 4,1% comparativ cu 1992).
În prezent, la 1000 persoane de sex masculin revin 1051 persoane de sex
feminin, faţă de 1034 cât reveneau în 1992.
Pe medii, se constată creşterea ponderii populaţiei rurale (de la 45,7% la
47,3%), concomitent cu scăderea ponderii populaţiei urbane (de la 54,3% la
52,7%).
Diminuarea
decalajului între medii este urmarea scăderii, între cele două recensăminte, a
populaţiei municipiilor şi oraşelor cu 7,7%, în timp ce populaţia comunelor s-a
redus în această perioadă cu numai 1,5%.
Populaţia pe medii - la recensămintele din anii 2002 şi 1992
|
2002
|
1992
|
||||
Persoane
|
%
|
Persoane
|
%
|
|||
Total
|
21698181
|
100,0
|
22810035
|
100,0
|
||
Urban
|
11436736
|
52,7
|
12391819
|
54,3
|
||
Rural
|
10261445
|
47,3
|
10418216
|
45,7
|
||
Înregistrând
aceeaşi tendinţă constatată pe total ţară, în mediul urban ponderea persoanelor
de sex feminin (52,0%) a crescut comparativ cu recensământul precedent, astfel
că la 1000 bărbaţi revin 1081 femei (faţă de numai 1049 femei la1000 bărbaţi
cât reveneau în 1992). În schimb, în rural ponderea femeilor, mai mică decât în
urban (50,4%), nu s-a modificat fata de recensamantul anterior, revenind
aproape 1017 femei la 1000 barbati.
Repartizarea teritorială a populaţiei
Distribuţia teritorială a populaţiei a înregistrat modificări importante
în perioada 1992-2002 sub influenţa combinată a nivelului diferenţiat al sporului
natural, al fluxurilor migratorii interne (unele generate de modificări în
situaţia economică a unor regiuni, judeţe – desfiinţarea unor industrii etc.),
precum şi a intensităţii migraţiei externe (în special prin plecarea unor
persoane în străinătate la lucru).
Repartizarea pe regiuni statistice a populaţiei pe sexe evidenţiază
faptul că la recensământul din 2002, ponderea populaţiei masculine în total
populaţie se situează în jurul mediei pe ţară, ponderi peste media pe ţară
fiind înregistrate în regiunile Nord - Est, Sud - Est (49,2%), Centru (49,1%),
Sud - Vest (49%) şi Sud (48,9%); în regiunile: Bucureşti (47,1%) şi Vest
(48,3%), ponderea este sub media pe ţară.
În ultimul deceniu, se constată tendinţa de scădere a ponderii
populaţiei masculine în totalul populaţiei în toate cele 8 regiuni, dar mai
accentuată în regiunile Vest (de la 48,9% la 48,3%) şi Nord – Vest (de la 49,4%
la 48,8%). Aceasta s-a datorat, în special, scăderii ponderii populaţiei
masculine din mediul urban.
În ceea ce priveşte populaţia de sex masculin din
mediul rural, aceasta a cunoscut în ultimii 10 ani tendinţe diferite de la o
regiune statistică la alta. Astfel, se constată creşterea ponderii populaţiei
masculine rurale în regiunile Nord – Est (de la 49,8% la 50,0%) şi Sud – Vest
(de la 49,1% la 49,3%), scăderea ponderii populaţiei masculine rurale în
regiunile: Bucureşti (de la 49,8% la 49,4%), Sud (de la 49,4% la 49,2%), Nord –
Vest (de la 49,7% la 49,5%) şi Centru (de la 50,1% la 50,0%). O situaţie
similară cu cea înregistrată la recensământul anterior se constată în Vest şi
Sud – Est, în aceste regiuni ponderea populaţiei masculine din mediul rural
rămânând la nivelul anului 1992. Comparativ
cu datele recensământului anterior, numărul populaţiei a scăzut în toate
judeţele, cu excepţia judeţelor Iaşi
(+0,9%) şi Ilfov (+4,6%). O scădere semnificativă a numărului populaţiei s-a
înregistrat în judeţele: Caraş-Severin (-11,4%), Hunedoara (-11,1%), Teleorman
(-9,7%), Braşov (-8,5%) şi Mehedinţi (-8,0%).
Grupate după numărul populaţiei, un număr de 25 de
judeţe aveau la recensământul din 2002 sub 500 de mii de locuitori (faţă de 22
judeţe în 1992), iar 7 judeţe aveau peste 700 de mii de locuitori (faţă de 9
judeţe in 1992).
Gruparea judeţelor după numărul populaţiei - la recensămintele
din anii 2002 şi 1992
Numarul
populatiei
|
Numarul judetelor |
|
2002
|
1992
|
|
Sub
300.000 locuitori
|
5
|
4
|
300.000-400.000
locuitori
|
11
|
9
|
400.000-500.000
locuitori
|
9
|
9
|
500.000-600.000
locuitori
|
5
|
6
|
600.000-700.000
locuitori
|
5
|
5
|
700.000-800.000
locuitori
|
4
|
6
|
Peste
800.000 locuitori
|
3
|
3
|
Din punct de
vedere al repartizării pe medii, s-a înregistrat o uşoară creştere a ponderii
populaţiei urbane, în ultimii 10 ani, în
câteva judeţe: Alba, Dolj şi Ilfov. Aceasta se explică, pe de o parte, prin
creşterea populaţiei urbane, iar pe de altă parte, prin schimbarea statutului
unor localităţi (trecerea unui număr de 5 comune în categoria localităţilor
urbane).
Populaţia urbană s-a diminuat, în special, în judeţele: Teleorman
(cu 14,1%), Caraş-Severin (cu 13,3%), Neamţ (cu13,0%), Satu Mare (cu 12,4%), Bacău (cu 11,8%), Braşov
(cu 11,2%), Vaslui (cu 10,8%) şi Hunedoara (cu 10,0%).
Judeţele cu cel
mai ridicat grad de urbanizare, clasificate astfel şi în 1992, sunt: Hunedoara
(75,9%), Braşov (74,0%), Constanţa
(70,2%), Cluj (67,2%), Sibiu (65,8%), Brăila (64,1%).
Ponderile cele
mai reduse ale populaţiei urbane se înregistrează în câteva judeţe, majoritatea
din sudul ţării: Ilfov (10,2%), Giurgiu
(29,8%), Dâmboviţa (29,4%), Teleorman (32,1%) şi Suceava (33,3%).
Populaţia rurală a cunoscut o creştere numerică într-un număr de 10
judeţe, în special în: Iaşi (+8,6%), Constanţa (+7,4%), Vaslui (+6,0%), Galaţi
(+4,5%) şi Bacău (+4,1%).Exceptând judeţele Iaşi
şi Ilfov (a căror populaţie a crescut), în marea majoritate a judeţelor,
densitatea populaţiei a scăzut faţă de recensământul precedent. Corelând cu
judeţele a căror populaţie a cunoscut o reducere accentuată, rezultă că cele
mai pronunţate scăderi ale densităţii populaţiei se înregistrează în
Caraş-Severin, Braşov, Hunedoara, Teleorman, Satu Mare. Judeţele cu densitatea
cea mai ridicată a populaţiei sunt: Prahova (175,8 loc/kmp), Iaşi
(149,6 loc/kmp), Galaţi (138,7 loc/kmp),
Dâmboviţa (133,5 loc/kmp), Braşov
(109,7 loc/kmp).
Cu
densităţile cele mai mici au rămas judeţele: Tulcea (30,4 loc/kmp),
Caraş-Severin (39,1 loc/kmp), Harghita (49,1 loc/kmp), Bistriţa-Năsăud (58,3
loc/kmp), Arad
(59,5 loc/kmp) şi Covasna (59,9 loc/kmp).
Variaţiile
teritoriale ale densităţii populaţiei îşi au explicaţia atât în evoluţia zonală
diferenţiată fenomenelor demografice şi
a numărului populaţiei, cât şi în
factori de natură economică, socială şi nu în ultimul rând, de natură
geografică (relief).
Structura populaţiei după
etnie
Potrivit
liberei declaraţii a persoanelor recenzate, privind apartenenţa la o anumită
etnie sau grup etnic, structura
populaţiei după etnie la recensământul din 2002, comparativ cu cea de la
recensământul precedent se prezintă astfel :
Populaţia după etnie - la
recensămintele din anii 2002 şi 1992
ETNIA
|
2002
|
1992
|
||
Persoane
|
%
|
Persoane
|
%
|
|
Total
|
21698181
|
100,0
|
|
|
Români
|
19409400
|
89,5
|
20408542
|
89,5
|
Maghiari
|
1434377
|
6,6
|
1624959
|
7,1
|
Rromi
|
535256
|
2,5
|
401087
|
1,8
|
Germani
|
60088
|
0,3
|
119462
|
0,5
|
Ucraineni
|
61353
|
0,3
|
65764
|
0,3
|
Ruşi
|
36397
|
0,2
|
38606
|
0,2
|
Turci
|
32596
|
0,2
|
29832
|
0,1
|
Tătari
|
24137
|
0,1
|
24596
|
0,1
|
Sârbi
|
22518
|
0,1
|
29408
|
0,1
|
Slovaci
|
17199
|
0,1
|
19594
|
0,1
|
Bulgari
|
8092
|
sub 0,1
|
9851
|
sub 0,1
|
Croaţi
|
6786
|
sub 0,1
|
4085
|
sub 0,1
|
Greci
|
6513
|
sub 0,1
|
3940
|
sub 0,1
|
Evrei
|
5870
|
sub 0,1
|
8955
|
sub 0,1
|
Cehi
|
3938
|
sub 0,1
|
5797
|
sub 0,1
|
Polonezi
|
3671
|
sub 0,1
|
4232
|
sub 0,1
|
Italieni
|
3331
|
sub 0,1
|
1356
|
sub 0,1
|
Armeni
|
1780
|
sub 0,1
|
1957
|
sub 0,1
|
Alte etnii
|
18950
|
0,1
|
7246
|
sub 0,1
|
Nedeclarată
|
5935
|
sub 0,1
|
766
|
sub0,1
|
La prelucrarea şi prezentarea rezultatelor, la
anumite etnii au fost cuprinse şi unele
denumiri de grupuri etnice, astfel: românii – includ şi persoanele care
s-au declarat aromâni (25053 persoane) şi macedoromâni (1334 persoane);
maghiarii - includ şi secuii (583 persoane); germanii – includ şi saşii (1422
persoane) şi şvabii (2963 persoane); ucrainenii – includ şi rutenii (262
persoane). La grupa “alte etnii” au fost incluşi sloveni (175 persoane),
caraşoveni (207 persoane), albanezi (520 persoane), macedoneni slavi (731
persoane), ceangăi (1370 persoane), găgăuzi (45 persoane), chinezi (2249
persoane), precum şi persoane de altă etnie din ţări europene sau din ţări din
alte continente.
Populaţia
de etnie română înregistrată la
recensământ este de 19409 mii persoane, reprezentând 89,5% din populaţia ţării
(aceeaşi pondere ca şi la recensământul precedent). În mediul urban, o
proporţie de 90% din populaţie este de etnie română (în uşoară creştere faţă de 1992 când aceasta
era de 89,7%), iar în mediul rural ponderea românilor este de 88,8% (în uşoară
scădere faţă de 1992 – 89,2%).Populaţia de altă etnie din România se
ridică la 2289 mii persoane, deţinând o pondere de 10,5% din populaţia totală.
Numărul populaţiei de altă etnie decât cea română s-a redus în ultimii 10 ani
cu 113 mii persoane, respectiv cu 4,7%, deci ceva mai puţin decât populaţia de
etnie română. La persoanele aparţinând grupei “alte etnii”, se remarcă
reducerea persoanelor care s-au declarat caraşoveni (cu 2516) sau ceangăi (cu
692). În municipiul Bucureşti şi într-un număr de 39 judeţe ponderea populaţiei
de etnie română este majoritară. Astfel, populaţia de etnie română deţine o
pondere de peste 90% şi într-un număr de 28 judeţe(iar în municipiul Bucureşti
aceasta este de 97%), o pondere cuprinsă între 80 – 89% în alte 6 judeţe (Arad,
Braşov, Caraş – Severin, Maramureş, Timiş, Tulcea), precum şi o pondere
cuprinsă între 50 – 80% în 5 judeţe (Bihor, Cluj, Mureş, Satu Mare, Sălaj). Românii deţin o pondere de sub 50% numai în 2
judeţe ale ţării: Harghita – 14,1% şi Covasna – 23,2% (în judeţul Covasna românii
fiind în scădere cu 0,2% faţă de 1992).
Populaţia de etnie
maghiară deţine o pondere de 6,6% în populaţia ţării, fiind în scădere faţă
de recensământul anterior cu 190,6 mii persoane.
În 2002,
ponderea populaţiei maghiare este aceeaşi în mediul urban ca şi în rural, fiind
în scădere faţă de 1992 atât pe total, cât şi în cele două medii (de la 7,4% în
urban, respectiv 6,8% în rural în 1992 la 6,6%
la ambele medii).
O proporţie
de 52,9% din maghiari îşi au reşedinţa în mediul urban, numărul lor scăzând
faţă de 1992 cu 17,1%, în timp ce scăderea numărului maghiarilor din mediul
rural a fost de numai 4,9%.
Populaţia de etnie maghiară este majoritară în
judeţele Harghita (84,6%) şi Covasna (73,8%, în scădere faţă de 1992, când
ponderea maghiarilor în acest judeţ a fost de 75,2%). Proporţii semnificative ale populaţiei de etnie
maghiară (peste 20%) există şi în
judeţele: Mureş (39,3%), Satu Mare (35,2%), Bihor (25,9%) şi Sălaj (23,1%).
Persoanele
care s-au declarat rromi/ţigani, cu o
treime mai mulţi decât la recensământul anterior, deţin în totalul populaţiei o
pondere de 2,5%, în creştere faţă de 1992, când aceasta era de 1,8%. Tendinţa
de creştere se regăseşte atât în mediul urban (de la 1,3% în 1992 la 1,8% în
2002), cât şi în mediul rural (de la 2,3% în 1992 la 3,2% în 2002).
Proporţii semnificative ale persoanelor care s-au
declarat de etnie rrom/ţigan se află în cadrul populaţiei din judeţele: Mureş
(7,0%), Călăraşi (5,6%), Bihor (5,0%), Dolj (4,3%), Sibiu
(4,2%) şi Arad
(3,9%). În municipiul Bucureşti această etnie deţine o pondere de numai 1,4%,
numărul absolut al persoanelor din această etnie a crescut cu 2,1 mii persoane.
Comparativ cu
recensământul din 1992, ponderea persoanelor care s-au declarat de etnie rrom a
crescut în toate judeţele, în unele dintre acestea creşterea fiind de peste 2/3
(în Bihor – de la 3,4% în 1992 la 5,0%, Dolj – de la 2,4% în 1992 la 4,3%
etc.).
Populaţia
care s-a declarat la recensământ de etnie
ucraineană deţine o pondere de 0,3% din totalul populaţiei, fiind neschimbată
faţă de 1992. Pe medii, se poate constata că specific acestei etnii este faptul
că peste 4/5 din persoanele care s-au declarat de această etnie sunt
concentrate în mediul rural (85,3%), situaţie constată şi la recensământul
anterior.
Peste 4/5 din
ucraineni se regăsesc în numai 3 judeţe: Maramureş (6,7% din populaţia
judeţului), Suceava (1,2%) şi Timiş (1,1%). În aproape toate judeţele în care
sunt concentraţi ucrainenii, ponderea acestora în totalul populaţiei judeţului
are fluctuaţii uşoare faţă de nivelul din 1992.
O abatere de la această tendinţă se constată
doar în judeţul Tulcea, unde ponderea ucrainenilor a scăzut mai accentuat, de
la 1,4% în 1992 la 0,5%.
O scădere
semnificativă se înregistrează la persoanele de etnie germană (de la 0,5% în 1992 la 0,3% în 2002). Spre deosebire
de alte minorităţi naţionale, germanii au reşedinţa în proporţie de peste 2/3
în mediul urban, situaţie similară cu cea din
1992. Scăderea
constatată a fost ceva mai mare în mediul rural decât în cel urban.
Aproximativ 3/4 din germani se
concentrează într-un număr de 6 judeţe situate în Banat şi Transilvania: Timiş
(2,1% din populaţie), Caraş – Severin (1,8%), Satu Mare (1,7%), Sibiu (1,6%),
Arad (1,1%), Braşov (0,8%).
Comparativ cu recensământul
din 1992, proporţia şi numărul lor în populaţia judeţelor respective a scăzut
semnificativ, datorită sporului natural negativ şi soldului negativ al
migraţiei externe.
Etnia turcilor a
înregistrat o uşoară creştere numerică şi ca pondere în total populaţie. Peste
4/5 din populaţia de etnie turcă este concentrată în cele două judeţe din
Dobrogea: Constanţa (3,4% din populaţie) şi Tulcea (1,3%). Se remarcă faptul că
în judeţul Constanţa se află 3/4 din populaţia de etnie turcă, iar în
municipiul Bucureşti ponderea populaţiei de etnie turcă este de numai 0,1%.
O
creştere semnificativă s-a constatat la persoanele care s-au declarat de etnie croată, numărul acestora crescând
cu 2/3 comparativ cu
recensământul din 1992. Aceasta s-a datorat, în special, persoanelor care s-au
declarat de etnie croată din judeţul Caraş–Severin. În acest judeţ se află 9/10
din totalul croaţilor. Creşterea croaţilor din judeţul Caraş-Severin, de 1,7
ori faţă de 1992, s-a datorat în special persoanelor care în 1992 s-au declarat
caraşoveni, iar în 2002 - croaţi.
În structura populaţiei după etnie, se mai cuprind
4 etnii cu ponderi reduse în totalul populaţiei: ruşi-lipoveni, sârbi, tătari,
slovaci.
Ruşii-lipoveni deţin
o pondere de 0,2% din totalul populaţiei. Peste jumătate dintre aceştia trăiesc
în mediul rural (56,6%).
Marea
majoritate a etnicilor ruşi-lipoveni sunt concentraţi în 5 judeţe din Dobrogea
şi Moldova: Tulcea (6,4%), Brăila (1,0%), Constanţa (0,8%), Iaşi şi Suceava
(câte 0,4%). În municipiul Bucureşti ruşii-lipoveni deţin o pondere de numai
0,1% din populaţie.
De remarcat că în judeţul Tulcea – unde se află aproape jumătate din
totalul ruşilor-lipoveni ponderea lor în populaţie a scăzut comparativ cu 1992
(de la 7,5% în 1992 la 6,4%), iar în judeţele Brăila şi Iaşi ponderea lor este
în uşoară creştere comparativ cu recensământul anterior (1,0 faţă de 0,6%,
respectiv 0,4% faţă de 0,3%).
O etnie care a
înregistrat o reducere cu 23,4% în ultimii 10 ani a fost cea a sârbilor.
Ponderea acestora în total populaţie este de 0,1%.
Jumătate din
populaţia de etnie sârbă are reşedinţa în mediul urban.
Aproape 3/5 din totalul persoanelor de
etnie sârbă se regăsesc în judeţul Timiş, iar peste 1/4 din totalul persoanelor
de etnie sârbă este în judeţul Caraş-Severin.
Urmând aceeaşi tendinţă de scădere, se
constată reducerea numărului persoanelor de etnie
slovacă cu 12,2%. Ponderea slovacilor în totalul populaţiei este de 0,1%,
fiind aceeaşi ca în 1992.
Peste 3/4 din totalul slovacilor se
regăsesc în judeţele Bihor şi Arad, iar în ceea ce priveşte repartizarea acestora
pe medii de viaţă socială, 3/5 din numărul slovacilor se află în mediul rural.
Concentrarea pe judeţe a
populaţiei de alte etnii decât cele amintite se prezintă astfel: bulgari-în judeţul Timiş, greci-în judeţul Tulcea, Constanţa şi
municipiul Bucureşti, cehii – în
judeţele Caraş-Severin şi Mehedinţi, polonezii
– în judeţul Suceava, armenii – în
judeţul Constanţa şi în municipiul Bucureşti, evreii – în municipiul Bucureşti, italienii – în municipiul Bucureşti şi în judeţele Timiş şi Arad, chinezii – în municipiul Bucureşti.
În ceea ce priveşte populaţia pe etnii se remarcă faptul că la recensământul din 2002 repartizarea pe cele 8 regiuni statistice a diferitelor etnii este neomogenă, în sensul că structura populaţiei pe etnii din fiecare regiune nu este aceeaşi cu cea constatată la nivelul ţării. Astfel, ponderea diferitelor etnii în total populaţie este diferită de la o regiune statistică la alta.
Doar în regiunea de Vest se păstrează
aproximativ aceleaşi valori ale ponderilor în total populaţie pentru români
(86,2% din totalul populaţiei acestei regiuni), maghiari (6,7%) şi rromi
(2,5%), înregistrate şi la nivelul ţării, situaţie existentă şi la
recensământul precedent. În Centru se păstrează doar ierarhia.
Cele mai ridicate ponderi ale românilor în totalul populaţiei se
înregistrează în regiunile de Nord-Est (97,9%), Sud-Vest (97,2%), iar cele mai
reduse în Centru (65,3%) şi Nord-Vest (75%).
În celelalte regiuni românii deţin ponderi de peste 86%.
Persoanele care s-au declarat de etnie maghiară sunt concentrate în
regiunile din Centru (având o pondere semnificativă de 30% din totalul
populaţiei acestei regiuni) şi Nord-Vest (19,3%). Regiunile cu proporţii reduse
ale etnicilor maghiari sunt Sud-Est, Sud şi Sud-Vest (fiecare cu o pondere a
maghiarilor de doar 0,1% din totalul populaţiei acestor regiuni).
Ponderi peste media
pe ţară a rromilor/ţigani se constată
în regiunile din Centru (4,0% din totalul populaţiei acestei regiuni),
Nord-Vest (3,5%) şi Sud (2,9%). Cele mai puţine persoane de etnie rromă se
găsesc în zona de Nord-Est (1,2%).
Etnicii germani se află concentraţi în regiunile din Vest (1,4%), Centru
(0,6%) şi Nord-Vest (0,4%). În Sud-Est, Sud şi Sud-Vest germanii deţin o
pondere în totalul populaţiei de sub 0,1%.
În ceea
ce priveşte celelalte etnii care au fost declarate de populaţie la recensământ,
care fiecare în parte nu depăşeşte 0,3% din populaţie, se constată faptul că ucrainenii (0,3%) se găsesc concentraţi
în regiunea de Nord-Vest (1,3%) şi Vest (0,7%), ruşii-lipoveni (0,2%) – în marea lor majoritate în zona de Sud-Est
(0,9% din totalul populaţiei acestei regiuni).
Structura populaţiei
după etnii, pe regiuni de dezvoltare,
la recensămintele din
anii 1992 şi 2002
regiunea
|
Ponderea etniilor în totalul populaţiei
(%)
|
|||||||
Total
|
Români
|
Maghiari
|
Rromi
|
Germani
|
Ucraineni
|
Ruşi
|
alte etnii
|
|
1992
|
||||||||
România
|
100,0
|
89,5
|
7,1
|
1,8
|
0,5
|
0,3
|
0,2
|
0,6
|
NE
|
100,0
|
98,4
|
0,2
|
0,7
|
0,1
|
0,3
|
0,2
|
0,1
|
SE
|
100,0
|
95,8
|
0,1
|
1,1
|
-
|
0,1
|
1,0
|
1,9
|
Sud
|
100,0
|
97,8
|
0,1
|
2,0
|
-
|
-
|
-
|
0,1
|
SV
|
100,0
|
98,3
|
0,1
|
1,5
|
-
|
-
|
-
|
0,1
|
Vest
|
100,0
|
84,4
|
7,8
|
2,0
|
2,4
|
0,6
|
-
|
2,8
|
NV
|
100,0
|
74,4
|
20,9
|
2,5
|
0,8
|
1,3
|
-
|
0,4
|
Centru
|
100,0
|
64,6
|
30,8
|
3,3
|
1,3
|
-
|
-
|
0,1
|
Bucureşti
|
100,0
|
97,5
|
0,4
|
1,4
|
0,2
|
-
|
0,1
|
0,4
|
2002
|
||||||||
România
|
100,0
|
89,5
|
6,6
|
2,5
|
0,3
|
0,3
|
0,2
|
0,6
|
NE
|
100,0
|
97,9
|
0,2
|
1,2
|
0,1
|
0,3
|
0,9
|
0,2
|
SE
|
100,0
|
95,2
|
0,1
|
1,7
|
-
|
0,1
|
-
|
2,0
|
Sud
|
100,0
|
96,9
|
0,1
|
2,9
|
-
|
-
|
-
|
0,1
|
SV
|
100,0
|
97,2
|
0,1
|
2,5
|
-
|
-
|
-
|
0,2
|
Vest
|
100,0
|
86,2
|
6,7
|
2,5
|
1,4
|
0,7
|
-
|
2,5
|
NV
|
100,0
|
75,0
|
19,3
|
3,5
|
0,4
|
1,3
|
-
|
0,5
|
Centru
|
100,0
|
65,3
|
30,0
|
4,0
|
0,6
|
-
|
-
|
0,1
|
BUcureşti
|
100,0
|
96,8
|
0,3
|
1,7
|
0,1
|
-
|
0,1
|
1,0
|
Comparativ cu recensământul anterior se remarcă
faptul că ponderile diferitelor etnii în totalul populaţiei celor 8 regiuni
statistice au scăzut, excepţie făcând cele ale românilor din regiunile de Vest,
Nord-Vest şi Centru, care au înregistrat uşoare creşteri (de la 84,4% în 1992
la 86,2%, de la 74,1% la 75%, respectiv de la 64,6% la 65,3%) precum si
ponderile rromilor, care urmând tendinţa la nivel de ţară, au înregistrat
creşteri în toate cele 8 regiuni statistice (mai pronunţată în NV-de la 2,5% la
3,5% şi SV de la 1,5% la 2,5%).
Structura populaţiei după
religie
Potrivit
rezultatelor preliminare ale recensământului din 2002 privind structura populaţiei după religie,
populaţia de religie ortodoxă, 18806 mii persoane, este preponderentă,
reprezentând 86,7% din totalul populaţiei. Din totalul
populaţiei, 99,8% şi-a declarat apartenenţa la o religie (confesiune), în timp
ce persoanele care s-au declarat fără religie sau atei (23,1 mii) reprezintă
numai 0,1% din total, fiind în scădere cu o treime în ultimul deceniu.
Populaţia
după religie - la recensămintele din anii 2002 şi 1992
RELIGIA
|
2002
|
1992
|
||
Persoane
|
%
|
Persoane
|
%
|
|
Total
|
21698181
|
100,0
|
22810035
|
100,0
|
Ortodoxă
|
18806428
|
86,7
|
19802389
|
86,8
|
Romano-catolică
|
1028401
|
4,7
|
1161942
|
5,1
|
Greco-catolică
|
195481
|
0,9
|
223327
|
1,0
|
Reformată
|
698550
|
3,2
|
802454
|
3,5
|
Penticostală
|
330486
|
1,5
|
220824
|
1,0
|
Baptistă
|
129937
|
0,6
|
109462
|
0,5
|
Adventistă
|
97041
|
0,4
|
77546
|
0,3
|
Unitariană
|
66846
|
0,3
|
76708
|
0,3
|
Musulmană
|
67566
|
0,3
|
55928
|
0,2
|
Creştină după Evanghelie
|
46029
|
0,2
|
49963
|
0,2
|
Creştină după rit vechi
|
39485
|
0,2
|
28141
|
0,2
|
Evanghelică luterană
|
26194
|
0,1
|
21221
|
0,1
|
Evanghelică augustană
|
11203
|
0,1
|
39119
|
0,1
|
Mozaică
|
6179
|
sub 0,1
|
9670
|
sub 0,1
|
Altă religie
|
106758
|
0,5
|
88557
|
0,4
|
Atei
|
23105
|
0,1
|
34645
|
0,2
|
Nedeclarată
|
18492
|
0,1
|
8139
|
sub 0,1
|
În mediul urban
ponderea populaţiei de religie ortodoxă
este de 87,0%, în uşoară creştere faţă de 1992; în schimb ponderea populaţiei
de religie ortodoxă din mediul rural a înregistrat o scădere de la 86,8% în
1992 la 86,3%.
Într-un număr de 31 judeţe şi în municipiul
Bucureşti persoanele de religie ortodoxă reprezintă peste 80% din totalul
populaţiei, iar în 20 judeţe peste 95%. În alte 8 judeţe ponderea persoanelor
de religie ortodoxă este majoritară, fiind situată între 50-79%. Doar în
judeţele Harghita şi Covasna ortodocşii deţin o pondere de sub 50% (13,3%,
respectiv 22,4%).
Comparativ cu recensământul anterior, în decursul
ultimilor 10 ani, persoanele care s-au declarat de anumite religii au crescut
atât numeric, cât şi ca pondere în total, cum este cazul celor care aparţin de
confesiunea penticostală, adventistă de ziua a 7-a, baptistă, evanghelică
luterană sinodo-presbiteriană, creştină de rit vechi şi musulmană.
Populaţia de
religie romano-catolică deţine o
pondere de 4,7% în total populaţie, fiind în scădere faţă de 1992, când era de
5,1%. Aceeaşi tendinţă de scădere se constată şi pe medii, în urban ponderea
persoanelor de religie romano-catolică scăzând mai mult decât în mediul rural. În profil teritorial, populaţia romano-catolică
are o pondere de peste 9% într-un număr de 9 judeţe în care, de altfel, se află
concentrată 3/4 din populaţia de această religie.
Judeţele cu cea mai mare pondere a populaţiei de
religie romano-catolică sunt: Harghita (65,3%), Covasna (36,1%), Satu Mare
(18,1%), Bacău (17,0%), Neamţ (11,0%), Timiş (10,5%). Se constată că ponderile
din aceste judeţe sunt în scădere faţă de 1992, excepţie făcând doar ponderea
populaţiei de religie romano-catolică din judeţul Neamţ care a crescut de la
10,8% la 11,0%.
Persoanele
care s-au declarat de religie reformată
deţin o pondere de 3,2%, în scădere faţă de 1992, când a fost de 3,5%, datorită
scăderii numărului lor cu 104 mii.
Peste
jumătate din populaţia de religie reformată se găseşte în mediul urban.
Ponderi de
peste 10% (în scădere faţă de 1992) se înregistrează în 7 judeţe, în care se
concentrează 8/10 din totalul persoanelor de religie reformată. Aceste judeţe
sunt: Covasna (33,4%), Mureş (26,9%), Sălaj (19,5%), Satu Mare (18,7%), Bihor
(18,0%), Harghita (12,7%) şi Cluj (12,3%).
Numărul
persoanelor de religie penticostală a
crescut faţă de recensământul anterior de 1,5 ori. Ponderea persoanelor de această religie este de 1,5% din populaţia ţării,
în creştere faţă de 1992, când era 1,0%. Aceasta se datorează în special
creşterii populaţiei de această religie în mediul rural.
Penticostalii
se află în proporţie de 60% în mediul rural.
Peste
3/5 din persoanele care s-au declarat de religie penticostală se concentrează
într-un număr de 10 judeţe din Vestul şi Nordul ţării: Suceava şi
Bistriţa-Năsăud (cu câte 6,4%), Arad (6,3%), Bihor (5,7%), Timiş (4,2%),
Hunedoara şi Sălaj (cu câte 3,5%), Maramureş (3,1%), Cluj şi Caraş-Severin (cu
câte 2,9%).
Numărul
persoanele care s-au declarat de religie
greco-catolică a scăzut faţă de recensământul anterior, ponderea lor fiind
de 0,9%, faţă de 1,0% cât era în 1992.
Aproape 2/3 din greco-catolici se află în
mediul urban. Tot aceeaşi pondere se află concentrată în 6 judeţe din
Transilvania: Satu Mare (7,9%), Maramureş (5,6%), Cluj (4,3%), Alba (3,6%),
Bihor şi Mureş (cu câte 2,3%).
Într-un număr de 11 judeţe ponderea persoanelor de
această religie este în creştere, deşi cu valori reduse în populaţia acestor
judeţe.
În ceea ce priveşte populaţia de confesiune baptistă, aceasta deţine o
pondere de 0,6% din populaţia ţării, fiind în creştere cu 18,7% faţă de
recensământul precedent.
Jumătate din populaţia de religie baptistă se află concentrată în 4
judeţe din vestul ţării: Caraş-Severin (4,3%), Arad (4,0%), Bihor (3,7%), Timiş
(1,5%).
De religie adventistă s-a declarat 0,4% din
populaţia ţării. Aceste persoane se găsesc în proporţie de aproape 2/3 în
mediul rural.
Ponderi mai semnificative ale
populaţiei aparţinând acestei religii, deşi reduse, sunt în judeţele: Teleorman
(1,9%), Mureş (1,5%), Arad (1,0%), Dâmboviţa (0,8%), Prahova, Maramureş şi
Suceava (cu câte 0,7%), ponderile respective fiind mai mari ca în 1992.
În ceea ce priveşte celelalte religii care au fost
declarate de populaţie la recensământ, care fiecare în parte nu deţin mai mult
de 0,3% din populaţia ţării, situaţia se prezintă astfel:
¨
persoanele de religie unitariană (0,3% din populaţia ţării) – sunt concentraţi în
5 judeţe din Transilvania: Harghita, Covasna, Mureş, Cluj, Braşov;
¨
musulmanii
(cu o pondere de 0,3% din populaţia ţării) – sunt grupaţi (peste 90%) în
judeţele Constanţa şi Tulcea şi în municipiul Bucureşti;
¨
creştinii după evanghelie (0,2% din populaţie) – se găsesc în proporţie de
2/3 în judeţele: Sibiu, Suceava, Vaslui, Dâmboviţa, Iaşi, Botoşani, Prahova,
Braşov şi Argeş;
¨
creştinii
de rit vechi (0,2% din total populaţie) – 4/5 din ei se regăsesc în 7
judeţe din estul ţării: Tulcea, Iaşi, Brăila, Constanţa, Suceava, Vaslui,
Neamţ;
¨ 0,1%
din populaţie s-a declarat ca aparţinând de biserica
evanghelică luterană sinodo-presbiteriană – aceştia se află concentraţi în
proporţie de 3/4 în 3 judeţe din Transilvania: Braşov, Arad, Sibiu;
¨ 0,1%
din populaţie aparţin de biserica
evanghelică de confesiune augustană – peste jumătate dintre aceştia se află
în judeţele Braşov şi Sibiu;
¨ biserica evanghelică română a fost
înregistrată ca religie la 0,1% din populaţie – 2/3 dintre aceştia se află în
judeţele: Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Braşov şi în municipiul Bucureşti;
¨ persoanele
de religie mozaică reprezintă mai
puţin de 0,1% din populaţie, fiind numeric în scădere faţă de 1992.
În
totalul persoanelor care au fost incluse în categoria “altă religie” (0,4% din
populaţia ţării) sunt cuprinse persoane care aparţin altor religii
nenominalizate mai sus şi necodificate separat la recensământ, de exemplu: cei
aparţinând bisericii armene, bisericii ortodoxe de stil vechi, suniţilor,
martorilor lui Iehova etc.
O
pondere de 0,1% din populaţia ţării s-a declarat fără religie şi mai puţin de
0,1% - atei, ponderi mai scăzute decât la recensământul din 1992.
Pe cele 8 regiuni statistice se constată o
configurare diferită a structurii populaţiei după religii faţă de cea pe total
ţară. Ponderea religiilor în total populaţie diferă de la o regiune statistică
la alta. Astfel, doar în regiunea Nord-Est se menţin valori apropiate faţă de
cele la nivelul ţării în ceea ce priveşte ponderile principalelor religii
(ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică, baptistă, penticostală), deşi,
ierarhizându-le, se observă o mică diferenţă (faţă de total ţară reformaţii
sunt sub 0,1%, iar greco-catolicii îşi schimbă locul în ierarhie, după
baptişti).
În ceea ce priveşte ponderea persoanelor care s-au declarat de religie ortodoxă, cele mai mari valori
(peste valoarea pe total ţară) s-au înregistrat în regiunile: Sud-Vest (98,6%),
Sud (97,7%), Bucureşti (96,0%), Sud-Est (95,6%) şi Nord-Est (89,5%).
Ponderea ortodocşilor s-a înscris sub valoarea pe ţară în regiunile:
Centru (63,6%), Nord-Vest (68,2%) şi Vest (79,9%).
Romano – catolicii sunt concentraţi în Centru (15,2%), urmând apoi regiunea de Vest (cu
8,3%). Peste valoarea pe ţară a ponderii romano-catolicilor se înregistrează şi
în Nord-Vest (6,9%) şi Nord-Est (6,4%), în celelalte regiuni valorile
situându-se sub 0,7%, cu excepţia regiunii statistice Bucureşti (1,4%).
Regiunea cu ponderea cea mai ridicată de greco-catolici este în NV(4,2%), în timp ce valori sub 0,1% se
găsesc în SE şi SV.
Persoanele de religie reformată prezintă
tendinţa de aglomerare în regiunile NV(12,6%) şi Centru (12,3%).
Mai sunt prezenţi
în proporţie de 2,0% în Vest şi de 0,1% în Bucureşti, în restul celorlalte
regiuni fiind sub 0,1%.
Aceasta este
religia cu cea mai neomogenă distribuţie pe regiuni statistice.
În ceea ce priveşte distribuţia ponderilor baptiştilor pe cele 8 regiuni, valorile cele mai însemnate se
regăsesc în Vest (2,5%) şi Nord-Vest (1,6%), în celelalte regiuni nedepăşind
0,5%.
Regiunile cu ponderi mai mari ale persoanelor de religie penticostală sunt Vestul (4,3%) şi
Nord-Vestul ţării (3,9%). Pentru celelalte regiuni valorile merg de la 0,3% la
1,8%.
Structura populaţiei după religie, pe regiuni de dezvoltare,
la recensămintele din anii 1992 şi 2002
Regiunea
|
Ponderea
religiilor în populaţia totală (%)
|
|||||||
Total
|
ortodoxă
|
romano- catolică
|
greco-catolică
|
reformată
|
baptistă
|
penticostală
|
altă religie
|
|
1992
|
||||||||
România
|
100,0
|
86,8
|
5,1
|
1,0
|
3,5
|
0,5
|
1,0
|
2,1
|
NE
|
100,0
|
90,4
|
6,5
|
0,1
|
-
|
0,1
|
1,2
|
1,7
|
SE
|
100,0
|
96,0
|
0,6
|
0,1
|
-
|
0,1
|
0,2
|
3,0
|
Sud
|
100,0
|
98,3
|
0,2
|
-
|
-
|
0,1
|
0,2
|
1,2
|
SV
|
100,0
|
99,1
|
0,3
|
-
|
-
|
0,1
|
0,1
|
0,4
|
Vest
|
100,0
|
80,1
|
10,0
|
0,1
|
2,4
|
2,2
|
2,7
|
1,6
|
NV
|
100,0
|
67,7
|
7,6
|
4,7
|
13,8
|
1,3
|
2,8
|
2,1
|
Centru
|
100,0
|
62,9
|
15,7
|
1,8
|
12,8
|
0,4
|
0,8
|
5,6
|
Bucureşti
|
100,0
|
96,5
|
1,4
|
0,4
|
0,1
|
0,1
|
0,2
|
1,3
|
2002
|
||||||||
România
|
100,0
|
86,7
|
4,7
|
0,9
|
3,2
|
0,6
|
1,5
|
2,4
|
NE
|
100,0
|
89,5
|
6,4
|
0,1
|
-
|
0,2
|
1,8
|
2,0
|
SE
|
100,0
|
95,6
|
0,6
|
-
|
-
|
0,1
|
0,4
|
3,3
|
Sud
|
100,0
|
97,7
|
0,2
|
-
|
-
|
0,1
|
0,5
|
1,5
|
SV
|
100,0
|
98,6
|
0,2
|
-
|
-
|
0,2
|
0,3
|
0,7
|
Vest
|
100,0
|
79,9
|
8,3
|
1,1
|
2,0
|
2,5
|
4,3
|
1,9
|
NV
|
100,0
|
68,2
|
6,9
|
4,2
|
12,6
|
1,6
|
3,9
|
2,6
|
Centru
|
100,0
|
63,6
|
15,2
|
1,7
|
12,3
|
0,5
|
1,3
|
5,4
|
Bucureşti
|
100,0
|
96,0
|
1,4
|
0,3
|
0,1
|
0,2
|
0,3
|
1,7
|
Comparând cu situaţia
înregistrată la recensământul din 1992 pe regiuni statistice, ponderile care au
crescut sunt cele ale ortodocşilor din Centru şi Nord-Vest; ale
greco-catolicilor din Vest; ale baptiştilor din aproape toate regiunile (cu
excepţia Sudului şi a Sud-Estului, unde au rămas la fel); ale penticostalilor
din toate regiunile.
În ceea ce priveşte celelalte religii, persoanele care s-au declarat că
aparţin Bisericii evanghelice luterane sinodo-presbiteriane sunt concentrate în
regiunea de Centru, de asemenea, unitarienii se găsesc preponderent tot în
Centru (datorită unei ponderi mari în Harghita).
Cei din Biserica creştină de rit vechi se află în procent mai mare în
Sud-Est (datorită concentrării lor în judeţul Tulcea). De asemenea, tot în
regiunea de Sud-Est există şi o mare concentrare de musulmani datorită
numărului mare al acestora din Constanţa.
Adventiştii se regăsesc într-o pondere
mai mare în Sud(în special în Teleorman).
Evoluţia numărului şi mărimii medii a gospodăriilor populaţiei
La recensământul din 18 martie 2002 au fost înregistrate 7392131
gospodării ale populaţiei
constituite din 21384,1 mii persoane şi 3521 gospodării
instituţionale conţinând 314,1 mii persoane. Astfel 98,6% din
populaţia stabilă a ţării se regăseşte în gospodăriile populaţiei, iar 1,4% în
gospodăriile instituţionale.
Din totalul
gospodăriilor populaţiei, 7383,6 mii gospodării cu 21356,8 mii persoane sunt în
locuinţe permanente şi sezoniere, iar 8,5 mii gospodării, cuprinzând
aproximativ 27,3 mii persoane, locuiesc în spaţii amenajate din necesitate (în
construcţii gospodăreşti, dependinţe, construcţii provizorii, unităţi mobile
etc.), faţă de situaţia din 1992 când existau 7,2 mii gospodării conţinând 22,8
mii persoane în spaţii amenajate din
necesitate.
Faţă de
recensământul din 1992, numărul gospodăriilor populaţiei a crescut cu103,5 mii
(o creştere de 1,4%) – creştere mai accentuată în mediul rural decât în mediul
urban.
Mărimea medie a unei gospodării a populaţiei a
scăzut de la 3,07 persoane în 1992 la 2,89 persoane în 2002.
În ceea ce priveşte repartizarea
gospodăriilor populaţiei pe categorii de localităţi, un număr
de aproape 4 milioane de gospodării sunt în municipii şi oraşe (54,0% din
totalul gospodăriilor populaţiei).
Mărimea medie a unei gospodării a populaţiei din municipii
şi oraşe (2,79 persoane) este mai mică decât cea a unei gospodării din comune
(3,01 persoane). Deşi acelaşi raport exista şi în 1992, totuşi se constată că
mărimea medie a gospodăriei din urban a scăzut faţă de 1992 mai mult decât cea
a gospodăriei din rural.
Gospodăriile populaţiei la
recensămintele din anii 2002 şi 1992
|
Numărul
gospodăriilor populaţiei
|
Mărimea
medie a gospodăriei
|
||
2002
|
1992
|
2002
|
1992
|
|
TOTAL
|
7392131
|
7288676
|
2,89
|
3,07
|
Municipii
şi oraşe
|
3995239
|
3970435
|
2,79
|
3,03
|
Comune
|
3396892
|
3318241
|
3,01
|
3,12
|
Reducerea mărimii medii a
gospodăriei populaţiei în 2002 faţă de 1992 denotă o modificare în structura
gospodăriei după numărul de persoane care o compun, modificare datorată procesului de creştere a numărului gospodăriilor de
persoane singure şi de divizare a unei gospodării multinucleale în mai multe
gospodării (decoabitare). Această decoabitare îşi are o posibilă explicaţie în
întemeierea de către tineri a propriilor gospodării, asociată cu părăsirea de
către aceştia a familiilor de origine.
Concluzii
România este marcată de o scădere
substanţială a numărului populaţiei. Comparativ cu datele recensământului din
ianuarie 1992, populaţia României a scăzut cu 957,4 mii locuitori (-4,2%).
Proiecţiile populaţiei României, realizate
în cadrul INS, ne semnalează o scădere în continuare a populaţiei care, pentru
orizontul de timp 2020, poate ajunge numai la 20 milioane locuitori (în
varianta pesimistă). Totodată, ultima proiectare a populaţiei făcută de Divizia
de Populaţie a ONU (în 2000) arată că populaţia României ar putea ajunge în
orizontul de timp 2050 la 16,7 milioane locuitori (în varianta pesimistă), în
cazul în care se menţine actualul comportament demografic al populaţiei.
În ultimul deceniu
numărul populaţiei din majoritatea ţărilor foste comuniste (Republica Cehă,
Estonia, Georgia, Ungaria, Letonia, Lituania, Republica Moldova şi Federaţia
Rusă) a scăzut sistematic.
Declinul constant al principalilor indicatori
demografici din perioada intercenzitară a constituit principalul factor de
scădere a populaţiei României.
Statistica demografică curentă, pe baza datelor
colectate din surse administrative, identifică factorii şi influenţa lor în
timp asupra numărului şi structurii populaţiei.
Sporul natural al populaţiei a înregistrat valori negative în fiecare an
din perioada 1992-2001 ca efect al excedentului numărului de decedaţi faţă de
numărul de născuţi vii. Situaţia nu
este singulară, 17 ţări din Europa raportau în anul 2000 sporuri naturale
negative.
Emigrarea cetăţenilor români, care şi-au stabilit
domiciliul sau reşedinţa în străinătate, este un alt factor cu o contribuţie
însemnată la tendinţa de scădere a numărului populaţiei. Fenomenul migraţiei
externe a influenţat negativ în ultimii ani numărul populaţiei din toate ţările
Central şi Est europene.
În ultimii 10 ani a scăzut mai accentuat numărul
bărbaţilor (cu 5,6%) decât cel al femeilor (cu 4,1%), ceea ce a condus la
creşterea gradului de feminizare a populaţiei.
Excedentul numărului de
femei faţă de numărul de bărbaţi se menţine în total populaţie ca efect al
supramortalităţii masculine permanente care se manifestă la toate grupele de
vârstă (la bărbaţii cu vârste între 15 - 64 ani
ratele de mortalitate au fost de două ori mai mari decât la femei). Efectul
acestei situaţii se regăseşte şi în
decalajul semnificativ dintre speranţa de viaţă a celor două sexe, mai mică cu 7 ani la bărbaţi decât la femei.
S-a accentuat fenomenul de dezurbanizare. În
ultimii zece ani s-au produs mutaţii în ceea ce priveşte repartiţia pe medii de
viaţă socială, în sensul creşterii ponderii numărului de locuitori din mediul
rural de la 45,7% în 1992 la 47,3% în 2002 şi scăderii implicite a ponderii
numărului de locuitori din municipii şi oraşe de la 54,3% în 1992 la 52,7% în
2002. Această situaţie a fost determinată atât de sporul natural negativ cât şi
de migraţia internă şi externă.
În mediul
rural sporul natural al populaţiei a fost negativ şi cu valori mai mari decât
în mediul urban în fiecare an din perioada intercenzitară. Fluxul migraţiei
interne cu schimbarea domiciliului din urban în rural (care s-a dublat în 2001
faţă de 1992) şi-a adus contribuţia la o scădere mai mică a numărului
populaţiei rurale decât a populaţiei urbane.
Scăderea mai
accentuată a numărului populaţiei din mediul urban a fost influenţată în bună
măsură de emigrare, cu stabilirea domiciliului în străinătate. Numărul
persoanelor din mediul urban care au emigrat în acest scop a fost de aproape
cinci ori mai mare decât al celor din mediul rural.
Această tendinţă de scădere a populaţiei urbane,
care s-a manifestat continuu în ultimii 4 ani, măreşte decalajul dintre România
şi celelalte ţări europene dezvoltate din punct de vedere economic, unde
ponderea populaţiei urbane este de peste 70%.
Creşteri ale
numărului populaţiei faţă de 1992, s-au înregistrat numai în judeţele Iaşi şi
Ilfov, la nivelul celorlalte judeţe şi a municipiului Bucureşti fiind
consemnate reduceri, după cum urmează: cu peste 10% în judeţele Hunedoara şi
Caraş-Severin, între 5-10% în judeţele Teleorman, Olt, Vâlcea, Mehedinţi,
Prahova, Braşov, Harghita, Sibiu, Alba, Arad, Bihor, Sălaj, Maramureş şi Satu
Mare, iar în alte 23 de judeţe scăderi de până la 5%.
Se menţine structura generală a populaţiei pe
etnii. Persoanele de etnie română reprezintă 89,5% din totalul populaţiei,
nivel înregistrat şi la recensământul anterior.
Concomitent, s-a
micşorat ponderea populaţiei care s-a declarat de etnie maghiară de la 7,1% în
1992 la 6,6% în 2002 şi a crescut ponderea rromilor/ţiganilor de la 1,8% în
1992 la 2,5% în 2002. Nici una din celelalte etnii nu depăşeşte 1% din
populaţia totală.
Mutaţiile
intervenite în structura populaţiei după etnie la recensământul din 2002,
comparativ cu cel din 1992, au fost determinate pe de o parte de nivelul diferit
al creşterii naturale a populaţiei specifice fiecărei etnii (ca urmare a unui
nivel diferit al fertilităţii şi mortalităţii), iar pe de altă parte de soldul
negativ al migraţiei externe în cazul persoanelor aparţinând anumitor etnii.
În 39 judeţe
ponderea populaţiei de etnie română este majoritară. În 28 de judeţe şi
municipiul Bucureşti ea deţine o pondere de peste 90%. Populaţia de etnie
maghiară este majoritară în judeţele Harghita (84,6%) şi Covasna (73,8%) şi
deţine o pondere de peste 20% în judeţele: Mureş (39,3%), Satu Mare (35,2%),
Bihor (25,9%) şi Sălaj (23,1%).
În judeţele
în care populaţia de etnie maghiară este majoritară sau reprezintă peste 20%
din total populaţie, ponderea românilor a crescut în anul 2002 comparativ cu
1992, cu excepţia judeţelor Covasna şi Sălaj în care ponderea lor a scăzut cu
0,2% şi respectiv 1%.
O reducere a înregistrat populaţia de
etnie germană, cu 49,7%, în principal, datorită emigrării în proporţie
însemnată, având efecte vizibile asupra depopulării unor întregi localităţi.
Structura
populaţiei după limba maternă,
confirmă ponderea persoanelor care s-au declarat de etnie română.
Corelaţia
dintre etnie şi limba maternă evidenţiază faptul că o parte dintre persoanele
care s-au declarat ca aparţinând unei alte etnii decât cea română au declarat
ca limbă maternă limba română. Astfel la 1000 persoane de etnie română revin
1017 persoane care au declarat ca limbă maternă limba română (proporţie în
creştere faţă de 1992 când la 1000 persoane de etnie română reveneau 1013 persoane
cu limba maternă română).
Un număr de 332 mii persoane (1,6%), au declarat
că sunt de altă etnie, dar limba
maternă este cea română. O situaţie similară este consemnată şi la persoanele
care au declarat ca limbă maternă limba maghiară, numărul lor fiind cu 13 mii
persoane mai mare decât numărul etnicilor maghiari.
Pentru toate celelalte etnii, numărul persoanelor
care au declarat ca limbă maternă limba etniei de care aparţin, este mai mic
decât numărul persoanelor de etnie corespunzătoare limbii.
Numărul
persoanelor care s-au declarat la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor
din 18 martie 2002 de religie ortodoxă a fost de 18.806 mii, reprezentând 86,7%
din numărul total al populaţiei, pondere
aproximativ egală cu cea din 1992. În 31 de judeţe şi în municipiul Bucureşti,
ponderea persoanelor de religie ortodoxă reprezintă peste 80% din numărul
populaţiei.
Numărul de
gospodării înregistrate la Recensământul din 18 martie 2002 a fost de
7.392.131, formate din 21.384,1 mii persoane. S-au mai înregistrat 3.521 de
gospodării instituţionale (din internate, cămine etc.), formate din 314,1 mii
persoane.
Faţă de
datele recensământului precedent, numărul de gospodării ale populaţiei a
crescut cu 1,4% (+103,5 mii gospodării).În aceste condiţii numărul mediu de
persoane din care este alcătuită o gospodărie s-a diminuat de la 3,07 persoane
în 1992 la 2,89 persoane în 2002.
Scăderea
mărimii gospodăriei s-a datorat decoabitării gospodăriilor cu mai multe nuclee
familiale, a unui număr mai mic de copii în familie şi a creşterii numărului de
gospodării formate dintr-o singură persoană.
Ierarhizarea
judeţelor după numărul de persoane ce revin pe o gospodărie, pe baza datelor
recensământului din 2002, arată că 5 judeţe se situează la nivelul mediu pe
ţară (2,89 persoane/gospodărie), 22 judeţe au un număr mai mare de persoane
într-o gospodărie, iar 14 judeţe şi municipiul Bucureşti au mai puţine persoane
în medie pe o gospodărie, decât media pe ţară.
Comentarii
Trimiteți un comentariu