Indata dupa
victoria Prusiei asupra Austriei (1866), guvernul prusac condus de Otto von
Bismark a inceput pregatirea razboiului impotriva Frantei. Aceasta datorita
faptului ca, dupa crearea Confederatiei Germane de Nord, mai ramasese numai un
pas pana la unirea complecta a Germaniei prin atragerea statelor din sud
(Bavaria, Würtemberg, Baden si Hessa ) in confederatia care era sub conducerea
monarhiei reactionare prusace.
In realizarea
acestui plan, Bismark s-a lovit de opozitia lui Napoleon al III-lea, imparatul
Frantei. Din cauza nereusitei politicii lui Napoleon in ultimii ani, o parte
din patura conducatoare franceza era nemultumita de politica imparatului.
Curentul republican se intareste si, in frunte lui, sta stralucitul orator
Gambetta.
In sanul
muncitorimii franceze se raspandisera tot mai mult ideile socialiste, cele mai
multe sub influenta lui Proudhon si Blanqui. In ian. 1870 printul Pierre
Bonaparte a ucis e gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a cresterii
curentului republican, peste 200000 oameni iau parte la inmormantarea acestuia
sub lozinca “Traiasca Republica”.
Napoleon al
III-lea a luat o serie de masuri represive, dar vazand ca acestea nu stapanesc
curentul republican, a gasit solutia nefericita intr-un razboi impotriva
Prusiei cu convingerea ca impiedicand unirea Germaniei sub conducerea Prusiei
patura conducatoare din Franta se va strange in jurul lui.
In ziua de 19
iulie 1870 Franta declara razboi Prusiei. Napoleon al III a inceput razboiul
desi Franta nu era pregatita. Armata nu avea nici conducerea priceputa si nici
cele necesare ducerii unui razboi. Lipseau pana si hartile. Prusia era mult mai
bine pregatita si numarul soldatilor prusaci era aproape dublu. Cu toata bartia
soldatului francez armata franceza a suferit de la inceput infrangeri una dupa
alta. La Metz si Sedan armatele franceze au fost inconjurate de prusaci. Desi
un general francez a propus lui Napoleon ca sa-si croiasca drum prin lupta spre
liniile franceze s-au sa piara pe campul de onoare, imparatul s-a predat cu
intreaga armata renuntand la lupta si fara conditii.
Cand poporul
Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a rasculat sub lozinca: “vrem
republica si apararea patriei”.
Sub presiunea
populara Gambetta unul din cei cativa deputati republicani proclama republica.
Se instaureaza un guvern provizoriu care a luat numele de guvern de aparare
nationala. In acest guvern au intrat si republicani printre care si Gambetta
precum si multi monarhisti reactionari, printre care gen. Trochu care a preluat
ministerul de razboi. Acest guvern nu era atasat maselor populare.
Muncitorimea
franceza era inca slab organizata. In fata muncitorimii din Franta si Germania
stateau atunci doua sarcini principale. Astfel Intermnationala I-a, intemeiata
si condusa de Marx si Engels, adresandu-se muncitorilor le-a aratat ca dupa
Sedan unirea Germaniei este asigurata si ca ei trebuie sa vegheze ca pacea care
se va incheia cu Franta sa fie o pace dreapta. O pace fara anexari de
teritorii. Aceasta era cu atat mai necesar cu cat politica razboinica a lui
Bismark urmarea cotropirea si jefuirea Frantei.
Pentru
muncitorime si pentru intregul popor francez amenintarea lui bismark devenise o
primejdie nationala. Dupa Sedan trupele germane deschisera drumul spre capitala
Frantei. Poporul trebuia deci sa-si asigura un guvern care sa apere si nu sa
tradeze interesele nationale ale tarii.
Poporul francez
era hotarat sa apere Franta si Parisul. Se formeaza batalioane compuse din
muncitori, meseriasi,functionari si tarani.
La 19 septembrie
1870 cand Germania a trecut la asediul parisului masele populare ale Frantei
erau inca in febra inarmarii gata sa-si verse singele pentru apararea patriei
lor.
Gambetta la
randul lui cerea organizarea apararii. Trecand in provincie organizeaza o noua
armata pentru actiuni ofensive recucerind orasul Orleans. O parte din acesta
armata numita armata Loarei se uneste cu armata din rasarit si sprijina orasul
Belfort, care rezista astfel pana la sfarsitul razboiului.
In 31 octombrie
multimea manifesteaza impotriva uneltirilor guvernului si a tradarii
generalilor armatelor franceze. Grupe conduse de blanquisti incearca
rasturnarea guvernului si formarea unui nou guvern revolutionar. Dar Trochu
ministrul de razboi reuseste sa aresteze 60 dintre conducatorii rascoalei, dar
pe Auguste Blanqui care reusise sa fuga il condamna in lipsa la moarte.
Situatia economica a Parisului era grea.
Se simtea mai ales lipsa alimentelor si a combustibililor. Preturile urcau
vertiginos.
In aceasta
situatie se afla parisul la 16 dec. cand artileria prusaca a inceput
bombardarea. Guvernul se intelege la 28 ian. 1871 cu prusacii in privinta
incheierii armistitiului dupa care hotareste alegeri pentru Adunare Nationala.
Incepe campania electorala in care reprezentantii reactiuni folosesc fel de fel
de zvonuri mincinoase pentru a desparti pe lucratori de tarani. Pangarind
sentimentul patriotic al maselor de lucratori care luptau pentru eliberarea
Frantei, partizanii lui Napoleon al III-lea spuneau taranilor ca lucratorii nu
vor sa munceasca si ca de aceea vor continua razboiul impotriva prusacilor. Ca
rezultat al acestor minciuni din 750 deputati alesi 450 erau monarhisti.
La prima sa
sedinta adunarea cu astfel de compozitie refuza sa recunoasca republica.
Urmarind restaurarea monarhiei. Sef al puterii executive a fost ales
monarhistul Thiers, care era manat de setea de bogatie si de dispretul fata de
masele muncitoare.
Adunarea
Nationala care la inceput isi tinea sedintele la Bordeaux s-a mutat la
Versailles. Ea nu s-a stabilit la Paris unde miscarea revolutionara era in
crestere. Astfel se creaza un antagonism intre adunare si Parisul revolutionar.
In feb. 1871
poporul si-a ales un comitet central al garzii nationale in care intrau
reprezentanti ai batalioanelor printre care se aflau si socialisti de vaza.
Vazand cresterea
avantului revolutionar Thiers ia hotararea sa grabeasca atacul impotriva
Parisului revolutionar.
Comentarii
Trimiteți un comentariu