Intre
Franta si Anglia a avut loc Razboiul de 100 de ani.
Caracterul
intamplator al mostenirilor ducea la o incru-
cisare
de destine si teritorii.Anglia detinea in mod legal
Guyene
su Gasconia , care erau necesare regelui
Frantei
pentru implinirea teritoriala a regatului sau.
regele
Frantei sprijinea,impotrivirea regelui Angliei
,Scotia,pe care acesta trebuia s-o cucereasca pentru a
se
simti in siguranta pe insula sa.Dar si cauza ime-
diata
a conflictului a fost candidatura la tronul Frantei
a
lui Eduard al III-lea,fiul lui Eduard al II-lea si al Isabelei de Franta,si
prin urmare nepotul lui Filip cel Frumos.
In anul 1340,Filip de Valois Capetien si- a
asumat
Titlul
de rege al Frantei(1328-1350) si a pus pe blazonul
sau
crinii Frantei alaturi de leoparzii Angliei.
Razboiul de 100 de ani a fost un razboi
dinastic,un
razboi
feudal,un razboi national si imperialist .Obiec-
tivul
negustorilor englezi a daruit regelui 20000 de
saci
de lana pentru a acoperi cheltuielile de razboi
cu condi-
tia
sa-si pastreze cele doua zone :
-Flandra(zona
naturala ce face parte din Belgia,Olanda si Franta ,locuita de
francezi),cumparatoare de lana si Bordeux,
producatoare
de vin.
=
2 =
Razboiul a fost un razboi popular in Anglia pentru ca ducea
Armatele
intr-o tara bogata(Franta orasul Caen , Saint-Louviers),unde
puteau prada din plin .
Anglia avea nevoie sa fie stapana marii , caci
altfel ea
nu poate nici sa-si continue comertul,nici sa
trimita
trupe
pe continent si nici sa tina legatura cu trupele
trimise
anterior.Inca din primele zile ale razboiului
marinarii
englezi din cele 5 porturi detineau supe-
rioritatea
si au iesit invingatori in batalia de la
Ecluse
. Mai tarziu , Eduard al III – lea(1327-1377)
isi
va neglija flota engleza , francezi si spaniolii se vor
alia
si inferioritatea navala a Angliei va marca inceputul
infrangerilor
sale .
Anglia , neputand sa trimita pe continent
decat armate
relativ
putin numeroase incearca sa lupte impotriva ad-
versarilor
sai , dorind alierea cu comunele
flamauale
si
cu imparatul Eduard al III – lea . Regele englez impre-
una
cu armata sa au invins francezii la Crecy
(1346) si la
Calais
in 1347 ultimul asigurandu-le dominatia asupra
canalului
Manecii . La sfarsitul sec.al XII-lea arcasii ca-
pata
un loc important in armatele engleze . Arbaleta
introdusa
in Anglia , ca si in Franta de mercenarii stra-
ini
, paruse o armata atat de periculoasa in secolul XII – lea
incat
biserica ceruse dar fara success , interzicerea ei.
A doua parte a razboiului de 100 de ani
Richard al II – lea (1377 – 1399)
Regele-copil , al carui
curaj dovedit in piata targului din
Smithield l-au admirat nobilii , orasenii ,
taranii,devenise
un adolescent care manifesta dorinta , pretentii
,ambitii
nejustificate si sfarsi prin moartea in
inchisao,dispretuit
si
uitat de papor . Totusi viteazul si inteligentul Richard a
incercat
ni mod cinstit sa faca pace cu Franta in cei 6 ani de
domnie
.A reusit sa umple parlamentul cu protejatii de-ai lui
si
a impus sub amenintarea mercenarilor sai , sa i se aprobe
un
impozit asupra lanei pe toata durata vietii . L-a exilat pe fiul lui Ioan de
Grand si la moartea batranului ducelui de
Loncaster
i-a confiscat averea . Henric fiul ducelui Lancaster
A
trait o lovitura de stat si astfel decedand in Anglia
.
Richard s-a vazut parasit de tati si in cele
din urma aruncat
in
inchisoare.Parlamentul il alege rege pe Henric de Lancester]
incercand
sub numele de Henric al IV – lea .
Henric al IV – lea*(1399 – 1413)
In anul 1401 regele acorda Bisericii prin
statul “se Heretico Comburendo”dreptul de a-I arde pe eretici .Henric al IV –
lea nu a fost un rege legitim , isi datora coroana parlamentului,
Nobililor
si bisericii.
Henric al V – lea(1413 – 1422)
Al doilea rege din dinastia Lancaster isi
petrece o mare parte
Din
viata in afara Angliei .
In anul 1415 , dupa un larg armistitiu ,
Henric incepe raz-
Boiul
cu franta . Agitatia religioasa a lolazilor se transforma intr-un razboi civil
.
A doua parte a razboiului de 100 de ani
seamana miraculos cu prima parte.Se spune ca un fel de obsesie il impinge pe
Henric al V – lea sa imite compania pornita de strabunicul sau.La fel si
strabunicul sau debarca in Normadia doua mii
cinci
sute calareti inarmati si opt mii arcasi . Acapareaza ma-
rele
arsenal al Vestului ,Harfleur apoi se indreapta spre Calais
iar
dupa aceea sa ajunga la Blanclu Tache , Vadul de Crecy .
Gasind
vadul aparat,Henric urca mai sus si nimeri peste ar-
mata
nobilimii franceze la Azincourt in anul 1415 .Batalia
infioratoare
zece mii de francezi pieira “a ramas una dintre
cele
mai sangeroase din evul mediu”.Dupa aceasta batalie ,
Henric
deveni stapanul Frantei de Nord . Se casatori cu
Caterina
si a semnat un tratat prin care era recunoscut ca
mostenitor
al Frantei la moartea lui Carol al VI – lea si
guvernant
regent in timpul vietii regelui.Iar titlul lui era,
regele
Angliei si mostenitorul Frantei,cat va trai Carol
al
VI – lea.Dar dupa cativa ani,Carol al VI – lea a murit
lasand
in urma lui un fiu de un an,iar Henric al V – lea
a
ramas un rege mare,generos,sincer,religios,loial dar si
crud,nemilos
cand o cereau interesele tarilor.
Henric al VI – lea
Cand micul Henric al VI – lea , era in
leagan , in anul 422 , cei doi unchi ai
lui
ducele
de Bedford di ducele de Slouceter ,
doreau
sa-l incoroneze rege al Frantei la
Reins
, imediat ce va implini varsta cand
va
putea pronunta formulele sacramentale
(cele
sapte taine in biserica catolica).Ducele
de
Bedford , porni sa cucereasca centrul
Frantei
, fiind rege doar in Nord si asedie
orasul
Orlens.
=
5 =
Cauza Imediată a revoltei a fost o taxă pe
care sfetnicii coroanei
vroiau să o mai
încaseze o dată deoarece colectorii nu
strânseseră
prima oară
destui bani.Când ţaranii îi văzuseră iar pe trimişii
regelui şi când
aceştia voiră să-i aresteze pe cei recalcitranţi un sat
întreg se
supără şi-ipuse pe fugă.
Apoi
înspăimântaţi de fapta lor ţăranii luară calea codrului.
Rebelii ucid pe
partizanii ducelui şi oamenii legi.Jefuiau casele
doreau
distrugerea urmelor şerbiei ardeau registrele.În faţa
puhoiului
nobilii incapabil să organizeze o rezistentă fugeau şi
astfel ţaranii
şi cei certaţi cu justiţia intrară în orase fiind bine
primiţi de
orăşenii seniorii se ascunseseră în pădurii,citadinii la
Canterbury au
decapitat pe cei care-i urau şi apoi au poruncit
marşul spre Londra unde era tânărul rege
.Regele şi credincioşii
lui se refugiară
în Turnul Londrei.Au urmat apoi nişte scene
îngrozitoare cu
jefuiri şi omoruri,dar numai regele era graţiile
poporului.El le
dădu rebelilor întâlnire într-o câmpie lângă
Londra "Mile 's End"
şi se făcu că le acordă tot ce cereau ca să
mai plece din
ei.Dar regele mai fixă alt loc de întâlnire pentru a
doua zi la
târgul de cai de la Smithfielal unde părasi oameni lui
şi plecă de
unul singur spre rebeli spunându-le:"nu aveţi
alt
comandant decât
pe mine.Eu sunt regele vostru.Fiţi pe pace"
şi
astfel îi duse afară din oraş.Vederea regelui care venea spre ei
liniştit şi
încrezator, îi dezarmă,pe insurgenţii,care n-aveau nici
şef şi nici un
plan şi plecară.Îndată ce cetele răzvrâtite fură
împrăştiate şi
ţăranii întorşi la casele lor,regele şi judecătorii săi
merseră din
comitat în comitat în vederea unor sângeroase judecăţi.
Rebelii fură
spânzuraţi cu sutele.Dar spiritul de independenţă al
poporului
englez nu pieri şi sfârşi prin a triumfa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu