Valul
de atacuri teroriste ce a zguduit lumea
in ultimii ani a starnit indignarea opiniei publice internationale. Lideri
marcanti si politicieni din intreaga lume au condamnat actiunile “barbare”,
soldate cu moartea a zeci de oameni si ranirea altor cateva sute.
La
conferinta de presa de la Londra, din 20 noiembrie 2003, presedintete Americii
si primul ministru englez s-au aratat mai hotarati ca oricand sa lupte impotriva terorismului
international, “oriunde este nevoie, pentru eradicarea lui.”[1].
“Inca
o data afirmam ca, in confruntarea cu aceasta amenintare, nu exista cale de
intoarcere, compromis sau ezitare”, declara Tony Blair, adaugand: “Vom raspunde
la teroare cu o si mai mare sete de a invinge teroarea, iar la discordie, cu toleranta
si libertate.”
Concluzia apartinea
presedintelui G.W. Bush: “Teroristii vor sa intimideze si sa demoralizeze
natiunile libere, dar nu vor avea succes.”
Este, poate, destul de greu de
inteles care sunt pornirile unui atac terorist. De ce sa vrei sa omori? De ce
sa vrei sa distrugi ceea ce omenirea a creat? De ce sa vrei sa distrugi o
civilizatie, o lume, poate chiat intreaga planeta? Iata intrebari pe care, dupa
septembrie 2001, si le pun tot mai des analistii politici, medicii psihiatri,
psihologii si - de ce nu? – chiar simplii oameni care nu pot sa inteleaga care
sunt adevaratele porniri ale tuturor actelor de terorism la care asista,
neputinciosi. Se pare ca ar fi vorba de actiunea unei gene inca destul de putin
studiate, inca destul de putin cunoscute, asa numita gena a agresivitatii… [2].
¨ ¨ ¨
11 septembrie, 2001 – zi de doliu international
Dupa cum toata lumea stie, pe
11 septembrie 2001, o mare nenorocire a lovit exact in mijlocul inimii Statelor
Unite ale Americii. Oare, putea cineva sa prevada asa ceva?
Atunci, intr-o zi care a
intrat in istoria moderna a Americii,
s-a prabusit simbolul orasului New York; este vorba despre Turnurile
Gemene care s-au prabusit, facand zeci de mii de victime. A fost daramat un
simbol care trebuia maculat, in numele unui crez, invocat de o mana de fanatici
si de cei interesati sa profite de gesturile lor sinucigase.
Pentru nemuritorii din
turnurile devenite amintire, sensul libertatii n-a fost incrancenarea. Nici
actul scelerat datorat unei minti bolnave. Stenogramele ultimelor convorbiri
telefonice probeaza luciditatea victimelor. Dorinta lor de a trai si uimirea in
fata impacabilei sorti. Apoi TACEREA. America si-a plans compatriotii. Si
nu s-a resemnat. Acesta este adevaratul sens al Libertatii.
Cateva catrene de-ale lui
Nostradamus, fac referire la “Cel de-al treilea razboi” sau la “Multe
nenorociri asupra Marelui Oras”. Iata un exemplu al modului in care Nostradamus
obisnuia sa ascunda ceea ce avea de spus in spatele unor cuvinte caudate:
“Cand armele si documentele
vor fi inchise intr-un peste,
Un barbat va iesi din el
Care va porni razboi. Flota sa
va veni
De departe, de pe cealalta
parte a marii,(…)”
Acest prim vers poate fi
interpretat ca semnificand faptul ca razboiul va incepe in acest secol, dat
fiind faptul ca versul are un sens derivat: cand Marte si Mercur vor fi in
conjunctie cu Pestii, barbatul isi va face aparitia.
O alta privire asupra celui
de-al treilea razboi mondial Orientul va veni
“Va traversa cerul, apa si
zapada
Si va lovi lumea intreaga(…)”
Acest catren inspaimantator
are legatura cu cel precedent. Orientul ar putea insemna chiar fostul Imperiu
Persan. Se admite faptul ca atunci cand Nostradamus mentiona un loc numit Noul
Oras, el vorbeste depre New York.
In timpul sau, celelalte mari orase fusesera deja construite:
”Va zgudui imprejurimile
Noului Oras
Doua stanci se vor razboi
pentru multa vreme
Apoi Arethusa va inrosi un nou
fluviu”
Comentatorii spun ca numele
Arethusa, folosit de profeti, il desemneaza pe zeul razboiului, Ares, sau chiar
Statele Unite ale Americii. Noul fluviu despre care ne vorbeste, ar putea
insemna pur si simplu un fluviu de sange.
Oare chiar Michael Nostradamus
a prevazut aceste fapte printr-un mod indirect?
Oare chiar acesta este una din
premisele celui de-al treilea razboi mondial?
Ce putem face noi altceva
decat sa stam si sa vedem ce ne va aduce viitorul…
In acele zile, toata atentia
s-a indreptat asupra presedintelui George W. Bush, care a declarat razboi
terorismului.
Dar acest razboi este deosebit
de greu, iese din tiparele obisnuite, cunoscute de istoria omenirii pana in
present. “Inamicul va fi difuz, dificil de identificat si localizat intr-un
spatiu comun. Terorismul, notiunile de razboi si pace nu mai au sensul de pana
acum. Razboiul va fi permanent, iar pacea va fi fierbinte. Terorismul tinde sa
fie considerat un fenomen global. Raspunsul la acest nou fenomen -
megaterorism, hiperterorism, terorism strategic - va conta si in restructurarea
relatiilor geropolitice si geostrategice.”[3]
Motivarea de baza a
terorismului este castigarea recunoasterii internationale si captarea atentiei
opiniei publice[4].
Expertii iau in calcul un inamic
supranational, unul fara frontiere, cu o dispersare globala a fortelor, a
locurilor de antrenament si a centrelor de finantare.
Cheia actiunii eficiente in
lupta impotriva teroristilor este responsabilizarea statelor democratice,
intarirea instrumentelor institutionale
ale acestora, de aplicare si impunere a legii, concomitent cu antrenarea
lor in cooperarea internationala, pe toate coordonatele actiuniii, de prevenire
si combatere a terorismului – politice, economice, sociale si militare.
De nenumarate ori, seful
statului roman a tinut sa remarce ca proba solidaritatii o constituie intarirea
legaturilor transatlantice, stabilitatea lumii fiind, in egala masura, bazata
si pe predictibilitatea relatiilor Statelor Unite ale Americii cu Uniunea
Europeana, Rusia, China si Japonia.
De ce Turcia?
In
numai o saptamana, Turcia a fost scena mai multor atacuri cu bomba, ceea ce i-a
determinat pe unii analisti sa afirme ca aceasta tara
“a devenit un nou camp de lupta in razboiul antiterorist.”. Singura tara
musulmana care face parte din NATO,
inca din 1952, si aspira la statut de
membra a Uniunii Europene, Turcia dezvolta spiritul economic si politic
European, desi majaritatea teritoriului sau este situat in Asia Mica.
“Balanta
spre actualul terorism a fost inclinata odata cu inceperea razboiului din Irak:
inainte, amenintarea era mai mult sau mai putin teoretica; in prezent, violenta
a crescut mai ales in sud estul Turciei, unde populatia majoritara este de
origine kurda. Majoritatea populatiei s-a opus interventiei America in
Irak, iar guvernul turc nu a permis folosirea teritoriului tarii in
acest scop.” [5]
In plus, pentru a nu
intarata opozitia interna si nici minoritatea kurda din Irak, oficialitatile
turcesti si-au retras oferta lansata initial, privind participarea cu trupe la
stabilizarea situatiei dupa caderea regimului lui Saddam Hussein. Principala
temere era legata de posibilitatea reizbucnirii miscarii separatiste kurde.
Potrivit declaratiilor
oficialitatilor turcesti, in saptamana premergatoare atacurilor teroriste, au
fost arestati rebeli de origine kurda, care aveau asupra lor explozibili si
panuri ale unor posturi de politie. Cu toate acestea, la 15 noiembrie, la doua
sinagogi din Istanbul,
au avut loc atentate cu bomba, soldate cu 25 de morti si 300 de raniti. La doar
cinci zile, la consulatul britanic si la birourile Bancii britanice HSBC,
ambele situate pe malul european al Bosforului, au izbucnit alte explozii
sangeroase, in care si-au pierdut viata consulul britanic impreuna cu alte 26
de victime si au fost ranite peste 450 de personae. Atacul a fost revendicat de
gruparea Al Qaeda si de Frontul Islamic al Combatantilor din Marele Orient
(IBDA) – o retea turca, inarmata, al carei lider este condamnat la inchisoare
pe viata.
¨ ¨ ¨
Secretarul general al NATO,
lordul Robertson sublinia: “Alianta Nord Atlantica si restul comunitatii
internationale, vor actiona umar la umar pentru combaterea terorismului, o
amenintare acre ne vizeaza pe toti, indifferent de religie, cultura sau
nationalitate. Ultimile evenimente nu au facut altceva decat sa intareasca solidaritatea noastra.”
Aceste
cuvinte sunt mai mult decat o concluzie, mai mult decat un indemn – la unitate
deplina in lupta internationala
impotriva terorismului.
“Vom castiga,
cauza noastra este una corecta; vom castiga pentru ca vom fi mai ofensivi.”
(Din discursul
rostit de G.W.Bush cu ocazia vizitei[6]
sale in Irak, in ziua de 27 noiembrie
2003)
[1]
Ziarul Observatorul militar nr. 47
(26.11.2003)
[2] Comportamentul agresiv a
fost studiat îndelung de multe persoane, care au încercat să găsească cauzele
şi chiar să prevină diferitele stări care cauzează aceste stări de agresivitate.
Conform definiţiei din dicţionar, agresivitatea este
un comportament destructivşi violent orientat spre persoane, obicte sau spre
sine. Există şi o agresivitate calmă, nonviolentă dar întotdeauna agresivitatea
semnifică atac, ofensivă, ostilitate, punere în primejdie sau chiar distrugere
a obiectului ei. Agresivitatea se găseşte şi la animale dar acestea o fac sub
imperiul nevoii de hrană, nu ca omul care o face din tendinţa competitivă.
Agresivităţii i-a fost acordată o
origine ereditară sau instinctivă, dar această teză a fost contrazisă,
observându-se atât la animale cât şi la om că agresivitatea este un rezultat al
învăţării, al modelării comportamentului în funcţie de mediul de dezvoltare.
Dar, unii cercetători au descoperit o aşa zisă genă a agresivitaţii, care se
transmite de la tată. Mediul de dezvoltare îşi pune şi acesta o amprentă
serioasă asupra comporatmentului.
Oamenii pot fii agresivi din mai multe motive:
● dorinţa de a fi cel
mai „tare”;
● agresivitatea faţă de lucrurile care nu le sunt pe plac şi
agresivitatea colectivă;
● agresivitatea datorată frustărilor;
● agresivitatea legată de băutură sau consum de droguri etc.
Acest fenomen numit agresivitate poate duce la o serie de acte
impotriva umanitatii, mergand de la bătăi, vătămări corporale foarte grave si chiar până la crime si acte de terorism.
[3]
General-locotenent Gh. Rotaru, seful Directiei Generale de Informatii a Apararii
[4]
Andrew Nichols Pratt, colonel, professor la Centrul European pentru Studii de
Securitate “George C. Marshall”.
[5]
Cuvintele apartin scriitorului turc Rifat Bali, citat de cotidianul The New
York Times.
[6]
G.W.Bush a fost primul presedinte American care a vizitat linia frontului, dupa
Richard Nixon, in Vietnam,
in 1969.
Comentarii
Trimiteți un comentariu