joi, 16 august 2012

Rãzboaiele napoleoniene şi urmãrile lor


Napoleon Bonaparte s-a nãscut la 15 August 1769 la Ajaccio, în insula Corsica. Napoleon a studiat mai intai o scoala pregatitoare din Franta, apoi a mers la “École Militaire” în Paris pe care a absolvit-o cu rezultate foarte bune, ca locotenent de artilerie, în 1785. În urmatorii patru ani şi-a continuat instructajul ca ofiter de artilerie. Napoleon a fost unul dintre tinerii care au avansat rapid, datoritã performantelor şi a calitatilor. Prin 1793, la varsta de 24 de ani, era deja general de brigadã.
Prima lupta importantã a lui Napoleon a fost în Italia. Numirea lui în postul de comandant suprem al armatei destinate sã actioneze în Italia (“armatad din Italia”) avu loc la 23 februarie 1796; iar la data de 11 martie, noul comandant plecã sã-şi ia postul în primire. Napoleon a avut sub conducere a armata de 43.000 de soldati care trebuia sã infrunte armata austriacã. În campania din Italia, Napoleon a avut 12 victorii, printre care enumaram: Arcole, Lodi, Rivoli ş.a. Campania s-a incheiat la 1797 prin pacea de la Campo-Formio.
Campania din Egipt (1798), al doilea mare rãzboi al lui Bonaparte joacã un rol deosebit în cariera sã. În aceastã Campanie a cucerit principalele orase ale Egiptului: Cairo şi Alexandria. În 1799, pe când se afla în Egipt, aflã dintr-un ziar cã Austria, Anglia, Rusia şi Regatul de Neapole reincepuserã rãzboiul impotriva Frantei. Bonaparte parasise Egiptul cu intentia neclintitã şi hotarâtã de a rãsturna Dictatoratul şi de a lua în mâinile sale puterea supremã. Odata ajuns la Paris, Napoleon a avut o serie de intalniri secrete cu Sieyčs, unul dintre Directori care era nemultumit de constitutia existenta. Avea sã fie convocata o intrunire în dimineata zilei de 9 noiembrie, în care membrii Consiliului Batranilor trebuiau convinsi ca anarhistii şi strainii pregateau un complot pentru distrugerea Republicii. În urmãtoarea zi, dupã ce Napoleon a pus presiune pe Consiliul Batranilor, au fost numiti trei consului provizorii: Sieyès, Ducos şi Napoleon.
Din momentul în care, la Saint-Cloud, în acea seara a lui 19 Brumar, Murat ii raporta lui Napoleon ca totul merge bine şi ca sala Consiliului celor cinci sute este goala, generalul Bonaparte deveni pentru o perioada de cincisprezece ani stapanul absolut al poporului frncez. Faptul ca în primii cinci ani ai acestei perioade Napoleon se intitula prim-consul, iar în ultimii zece ani imparat şi ca la inceput Franta se numea republica, iar apoi imperiu, nu schimba, în fond, cu nimic baza de clasa a regimului, nici natura dictaturii militatre napoleoniene. Prima decizie a lui Bonaparte a fost aceea de a promulga a noua constitutie.
Nevoia de a-şi intari pozitia de Prim Consul dupã lovitura de stat din noiembrie 1799, l-a facut pe Napoleon sã revina în Italia. Acolo, în iunie 1800, i-a invins decisiv pe austrieci la Marengo. Victoria de al Hohenlinden, în Bavaria, peste sase luni a adus pacea de la Lunéville, prin care erau recunoscute ca apartinand Frantei, Belgia (Tarile de Jos austriece), malul stang al Rinului şi cuceririle din Italia. Austria a pierdut controlul asupra nordului Italiei, cu exceptia Venetiei, iar influenta acesteia în Germania a fost considerabil redusa. La sfarşitul anului 1803, Napoleon a incercat sã rezolve conflictul dintre Anglia şi Franta. El a construit o flota  şi o armata mare la Boulogne. Din cauza faptului cã a trimis navele sã invadeze Anglia pe timp de furtuna, le-a pierdut pe toate. Infrangerea armatei austro-ruse la Austerlitz, în decembrie, a determinat Rusia sã se retraga din calea lui Napoleon şi Austria sã incheie tratatul de pace de la Pressburg, prin care recunostea suprematia Frantei în nordul Italiei şi pierderea autoritatii în Germania. Negocierile complicate dintre Napoleon şi Prusia au adus la razboiul dintre cele doua tari. Prin bataliile gemene de la Jena-Auerstädt (octombrie 1806), Napoleon a zdrobit Prusia. În februarie 1807, Napoleon a pornit în mars prin Polonia pentru a ataca Rusia. El a castigat batalia de la Eylau. Infrangerea majora de la Friedland, i-a obligat pe ruşi sã incheie pacea, în anul 1807 la Tilsit, printr-o intalnire personala dintre Napoleon şi tarul Alexandru I.
Intr-una din ultimele sale expeditii militare, Napoleon a  anexat Statele Papale. În acel moment, Italia apartinea intregime Frantei, cu exceptia Siciliei. Vazand ca nu avea sanse sã invinga Anglia prin mijloace militare directe, Napoleon s-a gandit sã ii blocheze Angliei comertul cu India şi Europa.
Campania spaniolã (sau mai bine descrisã drept razboiul iberic) în care a fost implicatã şi Portugalia, a dus la pierderea în final a circa jumatate din cei 600.000 de soldati francezi care au luptat acolo. Scopul acestei campanii nu a fost indeplinit. Acesta a fost de a distruge comertul britanic cu Europa. De fapt, exportul englez s-a dublat intre anii 1808 şi 1809. Spania era condusa de fratele lui Napoleon, Joseph care nu era respectat de niciun spaniol. Auzind ca austriecii faceau o mobilizare spre Dunare, Napoleon a plecat spre rasaritul Europei. De data aceasta, armata austriaca a fost condusa de capabilui arhiduce Carol. În aprilie 1809, la Eckmühl, a obtinut o victorie. Apoi a fost infrant la Aspern (Essling) şi s-a retras pe o insula din Dunare. A treia confruntare , de la mijlocul lunii iunie la Wagram, a fost favorabila lui Napoleon. În octombrie a fost semnat Tratatul de Pace de la Schönbrunn, prin acesta, Austria pierdea Provinciile Ilirice, 150.000 de soldati şi a fost obligata sã plateasca patru milioane de lire (franci sau schilingi). Aunci cand imparatul Austriei s-a plans în legatura cu severitatea conditiilor impuse, Napoleon a raspuns simplu: daca Austria ar fi respectat pacea incheiata în 1801 la Lunéville, ambele tari ar fi putut sã evite multe suferinte. La sfarşitul anului 1809, Napoleon a divortat de Josephine şi s-a recasatorit cu  Marie-Louise, fiica imparatului Austriei, în speranta de a avea un mostenitor.
În aceasta perioada, relatiile dintre Rusia şi Franta erau tensionate. Ambii se suspectau de scopuri expansioniste ostile în Marea Baltica, Europa Centrala şi în Balcani. În urmatoarele 12 luni, el şi-a edificat Marea Armata (La Grande Armée) cu peste 450.000 de oameni plus 150.000 auxiliari şi mai mult de 1.000 de tunuri. În anul 1812, Napoleon a trecut raul Niemen. Strategia clasica a lui nu a functionat. Armatele mici rusesti avansand repede spre centrul Rusiei. Astfel, proviziile armatei se diminuau şi deja murisera 60.000 de oameni din cauza bolilor. Cand au ajuns la Smolensk, au gasit orasul devastat de ruşi, demoralizandu-se astfel şi mai mult. Kutuzov, recent numit comandant, a decis sã lupte cu Napoleon în satul Borodino, cu o armata de 120.000 de soldati. Napoleon a ieşit victorios din aceasta lupta. Peste cateva zile a cucerit Moscova. Armata a inceput retragerea pe 19 octombrie din cauza lipsei de mancare. Armata mai avea 107.000 de soldati. Atacurile din flanc ale armatelor rusesti I-au impins spre nord, spre Borodino. Cand au ajuns la Smolensk, în mijlocul lui noiembrie, ramasesera doar 50.000 de soldati. Ruşii au ajuns la raul Berezina inaintea francezilor şi au distrus podurile. Dar Napoleon a avut un moment de inspiratie inainte de a trece raul prima data. El a mai construit un pod. Dintre cei 40.000 care au trecut podul, doar 25.000 au ajuns în Germania.
Incurajat de evenimentele din 1812, tarul a initiat formarea celei de-a patra coalitie contra lui Napoleon. Comandantul francez nu putea sã organizeze o armata atat de repede, asa ca el a hotarat ca dupa castigarea victoriei de la Bautzen sã incheie un armistitiu. Aceasta a fost o greseala fatala deoarece Austria, Rusia, Prusia şi Anglia aveau armatele deja pregatite. Luptele s-au reluat în august şi dupa cateva victorii minore şi o serie de confruntãri nedecise, Napoleon a pierdut la Batalia Natiunilor de la Leipzig (16-19 octombrie). Copleşit din punct de vedere numeric şi surprins tactic, Napoleon a pierdut Germania, Baden-ul, Bavaria, Würtemburg-ul şi alte state din Confederatia Rinului. Jerome fusese izgonit din Westphalia, Saxonia a cazut în mana Prusiei şi Marele Ducat al Varsoviei se dezintegra. Intr-o saptamana, francezii au fost alungati din Olanda, Provinciile Ilirice au trebuit sã fie abandonate, iar Spania era deja pierduta. Singurele teritorii ramase erau Belgia, Elvetia şi Italia. În anul 1814, Napoleon a castigat cateva victorii mici dar impresionante. Dar aceste victorii au fost insuficiente, Aliatii intrand în Paris la sfarsitul lui martie, iar Napoleon a fost nevoit sã abdice în favoarea Bourbonilor.
A revenit în 1815, doar pentru 100 de zile, dar a fost definit invins de o armata anglo-prusacã la Waterloo, în Belgia. S-a predat englezilor şi a fost dus de aceştia în exil pe insula Sfânta Elena, unde a murit ìn anul 1821.
Napoleon a adus un progres pentru Franţa şi pentru Europa. A apãrat cuceririle Revoluţiei în Franţa şi prin intermediul armatei a rãspândit ideile revoluţionare pe întregul continent european. Datoritã lui Bonaparte, lumea a intrat în epoca modernã prin intermediul Codului Civil, Declaraţia drepturilor omului şi legislatiilor, care le regãsim şi în ziua de astãzi.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu