Este interesant de remarcat că atitudinea
oamenilor faţă de mediu nu s-a schimbat semnificativ de-a lungul existentei
umanităţii. O mulţime de documente atestă exploatarea iraţională a pădurilor
(Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din
Mahabharata ard o pădure întreagă cu animalele din ea cu tot). Diferenţă intre
noi şi strămoşii nostrii este legată de capacităţile noastre sporite atât de a
distruge cat şi de a îngriji mediul. De-a lungul timpului prin ocuparea
extensivă a planetei calitatea aerului şi a apei s-a degradat, grosimea
stratului de ozon a scăzut, punând intr-o stare critică întreaga planetă. Toate
acestea au dus la creşterea îngrijorării legate de deteriorarea mediului.
Primii vizionari care au tras semnalul de alarmă
legat de degradarea mediului înconjurător au fost oamenii de ştiinţă din
secolul XIX care, confruntaţi cu urbanizarea şi
industrializarea galopantă au încercat să stopeze acţiunile destructive
şi să educe oamenii în domeniul ştiinţelor naturale şi a protecţiei mediului.
Din punct de vedere istoric conceptul de protecţie
a naturii a apărut prima oară la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold,
Darwin, Wallace) şi la romantici (Wordsworth, Emerson, Thoreau).
Prima societate de protecţie a naturii atestata a
fost fondată în Anglia în 1865 sub numele Commons,
Open Spaces and Footpath Preservation Society
iar prima lege antipoluare – Alkali Law a fost dată de parlamentul
britanic în 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotărăşte că Valea Yosemite
să devină o zonă recreaţională iar în 1872 se stabileşte primul parc naţional
la Yellowstone.
Prima jumătate a secolului XX
Continuă distrugerile ecologice cauzate de
dezvoltarea extensivă a agriculturii care a dus la degradarea solurilor (SUA).
Apare în SUA în 1935 Oficiul de conservare a
solului care avea ca rol prevederea eroziunii scelerate. După 1945
se înfiinţează primele organizaţii internaţionale care se preocupă şi de
problemele mediului înconjurător:
1945 – ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite )
1945 – FAO (Food and Agricultural
Organisation)
1956 – Uniunea Internaţională pentru
conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale
1961 – World Wildlife Found
Anii 1960 – 1980
Anii 60 au fost marcaţi de impactul tehnologiilor
de război (incluzând şi tehnologia nucleară) asupra mediului şi de utilizarea
produselor chimice devastatoare. Generaţiile anilor 60 s-au format în contextul
mişcărilor pacifiste şi a unor mişcări de protecţie a mediului precum Campania
pentru dezarmare nucleară, Mişcarea pentru drepturi civile (SUA) . Apar primele
organizaţii nonguvernamentale (NGO) implicate în protecţia mediului (Sierre Club).
Are loc prima celebrare a Zilei Pământului
(Earth Day) 21 martie 1970 când au loc mitinguri în toată America cu
implicarea oficialităţilor şi cu fonduri federale. Începând din anul 1970 Ziua
Pământului a devenit o zi internaţională.
In anii 70, mişcarea ecologică s-a dezvoltat în
continuare, ajungându-se la cererea organizaţiilor Greenpeace
şi Friends of the Earth.
In anii 80 se conturează primele propuneri legate
de dezvoltarea durabilă ca urmare a apariţiei unor accidente de mediu extrem de
grave. Devine tot mai clar că trebuie stabilite bariere în calea potenţialului
destructiv al unor descoperiri ştiinţifice.
In 1984 are loc un tragic accident în Bhopal (oraş
din India Centrală), unde o fabrică de pesticide a companiei americane Union
Carbid a explodat. Au fost înregistraţi mii de morţi iar impactul asupra
mediului a putut fi simţit şi 15 ani mai târziu. In 1986 a explodat un reactor
nuclear al centralei nuclearo-electrice de la Cernobal, Ucraina, fostă Uniune
Sovietică. S-au înregistrat peste 100000 morţi şi imense degradări ale
mediului. În 1987 a fost confirmată pentru prima dată existenta unei găuri în
stratul de ozon.
Anii
1990
În 1991 are loc Războiul din Golf care duce la
mari pierderi de vieţi omeneşti şi catastrofe ecologice.
În 1993, Summitul de la
Rio al Naţiunilor Unite dezbate criza contemporană şi mai ales impactul ei
asupra mediului. Se angajează primul plan de acţiune globală Agenda 21. în
capitolul 36 al Agendei 21 se afirmă rolul cheie al educaţiei ecologice.
La 6 ani după Summitul de la Rio, cu tot
entuziasmul care a dus la adoptarea Agendei 21, ea este în cea mai mare parte
un eşec. Au fost depuse eforturi mari de către unele state, organizaţii sau
corporaţii. Opinia publică este saturată cu informaţii legate de mediu (in
general în ţările occidentale) dar mobilizarea în jurul cauzei a scăzut.
Acţiunile pentru mediu par a fi în retragere peste tot cu excepţia Peninsulei
Scandinave.
Ca rezultat al Conferinţei de la Rio a
apărut GEF (Global Environment Facility)
care reprezintă un mecanism de finanţare ale unor proiecte legate de mediu şi
dezvoltare în diferite părţi ale lumii. Finanţatorii GEF sunt Banca Mondială,
UNDP (Programul naţiunilor unite pentru dezvoltare) şi UNEP (Programul naţiunilor unite pentru mediu).
UNEP contribuie cu experienţă ştiinţifică şi
selectează ariile proiectelor GEF, UNDP face legătura intre mediu şi
dezvoltare, Banca Mondială este responsabilă de proiectele de investiţii.
Direcţiile în care acţionează GEF sunt:
1
reducerea
efectului de încălzire globală
2
protecţia
biodiversitatii
3
protecţia
apelor internaţionale
4
reducerea
efectului de epuizare a ozonului
2. Poluarea atmosferică
Poluarea atmosferică
reprezintă contaminarea atmosferei cu deşeuri gazoase, lichide sau solide sau
cu produse care pot periclita sănătatea oamenilor, a animalelor şi a plantelor.
Cauzele poluării atmosferice şi principalii poluanţi
In fiecare an dezvoltarea industriei generează miliardede tone de
materiale poluante care sunt eliberate în atmosferă
Poluanţii primari sunt emanaţi direct în
atmosferă, de exemplu dioxidul de sulf, particulele de funingine şi oxizii de
azot. Poluanţii secundari sunt produsi prin reactii intre poluanţii primari.
Principalii poluanţi:
Monoxidul de carbon (CO).Toate materiile primare energetice
folosite pentru combustie conţin carbon sub formă de
combinaţii chimice, care se oxidează, transformandu-se în gaz carbonic (CO2)
sau în oxid de carbon (CO) dacă combustia este incompletă.
Monoxidul de carbon se formează în mod natural în
metabolismul microorganismelor şi în cel al anumitor plante; este un compus al
gazului natural. El se răspandeste în atmosferă sau se formează în stratosferă
sub efectul razelor UV.
67%
din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completă decat dacă motoarele
merg în plină viteză.
Monoxidul de carbon este un găz toxic pentru
oameni şi animale. El pătrunde în organism prin plămani şi blochează fixarea
oxigenului prin atomul central de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de
fixare este de 240 de ori mai importanta decat cel al oxigenului. Nivelul de
otrăvire depinde de saturatia sangvină, de cantitatea de CO din aer şi de
volumul respirat.
Gazul carbonic (CO2), cel mai important din ciclul carbonului,
in cantităţi mici este inofensiv şi aduce Carbonul necesar fotosintezei. CO2,
sub formă de vapori de apă, lasă să treacă undele scurte ale radiaţiei solare
în atmosferă şi absoarbe undele lungi ale radiaţiilor Pământului, ceea ce
provoacă o rencălzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o
atmosferă foarte bogata în CO2,
temperatura atinge 470° C.
Clorofluorocarbonatii (CFC) au fost dezvoltati de USA în anii 1920
pentru a inlocui amoniacul şi dioxidul de sulf ca gaz de răcire . Au fost
dezvoltati ca să acopere cererea de gaze de racire, inerte chimic, necorozive
şi netoxice.
In principal au fost utilizate patru tipuri de CFC
(CFC-11, CFC-12, CFC-22, CFC-113). Compania care i-a produs initial a fost
compania Du Pont. Mai tirziu cererea de CFC a crescut foarte mult fiind
utilizati în sistemele de aer conditionat, sprayurile cu aerosoli, stergerea
echipamentelor electronice. Productia de CFC a crescut continuu în SUA şi
Europa până în anii 1980. Se estimează că 85% din productia totală de CFC-11 şi
CFC-12 a scăpat în atmosferă. Desi emisiile de CFC sunt mai puternice în tările
dezvoltate, datorită difuziei atmosferice toată planeta este afectată la fel.
Datorită inertiei chimice a CFC practic toată masa de CFC va reactiona numai cu
ozonul din stratosferă.
Plumbul (Pb) şi compusii săi sunt adăugati la petrol pentru a
obtine combustibili.Cea mai mare parte din aceste substante nu sunt arse
complet şi sunt eliberate în atmosferă prin
tevile de esapament ale masinilor. Plumbul este eliberat în atmosferă
atat în timpul proceselor industriale cat şi prin folosirea pesticidelor şi
insecticidelor. Creierul şi sistemul nervos sunt grav afectate, ducand la
aparitia unor deviatii de comportament şi pierderi ale memoriei.
Fluorurile sunt eliberate în atmosferă în timpul
procesului de producere a ingrăsămintelor. Acestea dăunează grav plantelor, şi
implicit animalele ierbivore şi oamenilor dacă acestea consumă plante sau
legume care contin o mare cantitate de fluoruri. Fluorurile prezente în
cantităti mici în organism ajută la prevenirea cariilor. în cantităti mici se
găsesc chiar şi în apa de băut.
Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf
şi oxizii de azot sunt poluanţii primari produsi în principal prin arderile de
combustibili fosili în centralele energetice, precum petrolul şi cărbunele. în
fiecare an peste 1 miliard de tone de astfel de materiale intră în compozitia
atmosferei prin aceste procese.
O semnificativă parte a industriei şi a
transporturilor se bazează pe combustibili fosili. Pe măsură ce acesti
combustibili sunt consumati, în atmosferă sunt eliminate particule chimice de
materii poluante. Combustia cărbunelui, a petrolului şi a benzinei este
răspunzătoare pentru majoritatea poluanţilor atmosferici. Alte materiale
poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb,
cupru), rafinăriile petrolifere, uzinele de ciment şi cele în care se obtine
acidul azotic şi acidul sulfuric. Aceste chimicale interactionează intre ele
dar şi cu razele ultraviolete cu intensităti periculoase.
Surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă
Industria
|
Sursa de poluare
|
Produsul poluant
|
Oţelării.
|
Furnale, maşini
de sintetizare.
|
Oxizi de fier,
fier, fum.
|
Turnătorii de
fontă.
|
Furnale
|
Oxid de fier,
praf, fum, fumuri de ulei.
|
Metalurgia neferoasă.
|
Furnale şi topitorii.
|
Fum, fumuri de
ulei şi metale.
|
Rafinării de
petrol.
|
Regeneratori de
catalizatori, incineratori de nămoluri.
|
Praf de
catalizator, cenuşă de nămol.
|
Fabrici de
hârtie.
|
Cuptoare de
recuperare a chimicalelor,cuptoare de calcar.
|
Prafuri de
chimicale.
|
Sticlă şi fibre
de sticlă.
|
Manipularea materiilor prime, cuptoare de sticlă, tragerea
firelor.
|
Praf de materii
prime, ceaţă de acid sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de răşini.
|
Consecintele poluării atmosferice
1
Distrugerea stratului de ozon
In 1985 specialistii care cercetează atmosfera, au
adus la cunostintă un fapt deosebit de important: primavara continutul de ozon
deasupra statiei Halli-Bei din Antarctida s-a micsorat cu 40% din anul 1977
până în anul 1984. Această descoperire a fost confirmată şi de alti
cercetatori, care au demonstrat că regiunea cu continut redus de ozon se
intinde dincolo de hotarele Antarctidei şi se află la o distantă de la 12 până
la 24 km. Cercetările au demonstrat că deasupra Antarctidei există "o
gaură" de ozon. La inceputul anilor 80 după măsurările de pe satelitul "Nimbus-3"
o asemenea gaură a fost descoperită şi deasupra Arcticii, numai că era de
dimensiuni mai reduse, iar continutul de ozon s-a micsorat cu 9%. în medie pe
glob, continutul de ozon s-a micsorat cu 5%.
Continutul redus de ozon are consecinte grave
pentru sănătatea omului. Fiind în atmosferă în cantitate de 0,0001%, are
actiune distructivă asupra celulelor organismelor vii. Scăderea concentratiei
ozonului cu 1% duce la sporirea intensitătii razelor ultraviolete deasupra
solului cu 2%. După modul de actiune asupra organismelor vii, razele
ultraviolete sunt apropiate de razele ionizante insă, din cauza lungimii de
undă mai mari decât la gama-raze, nu pot pătrunde adânc în tesuturi. De aceea,
el afectează numai suprafata organelor. Razele ultraviolete au energie destulă
pentru distrugerea ADN-ului, moleculelor organice, ceea ce poate provoca
cancerul pielii, cataractă, melanină şi imunodeficientă. Provoacă, de asemenea,
arsuri pe piele şi retină.
Razele ultraviolete sunt slab absorbite de apă. De
aceea, ele prezintă un pericol mare pentru ecosistemele marine. Experientele au
demonstrat că planctonul, în timpul măririi intensitătii UV, poate să dispară.
Planctonul reprezintă prima treaptă în lantul trofic, adică sunt producători,
de care depind toate celelalte trepte ale lantului trofic. Se poate spune că
lipsa planctonului din mări şi oceane poate duce la disparitia vietii din
aceste ecosisteme. Plantele sunt mai putin sensibile, dar la o mărire a dozei
UV pot să fie afectate.
Prima idee despre actiunea distrugătoare asupra
ozonului a fost formulată la sfârsitul anului 1960, precum că pericol pentru
stratul de ozon constituie emanarile vaporilor de apa şi NOx din
motoarele supersonice ale avioanelor şi rachetelor. Oxizii de azot, de
asemenea, erau considerati periculosi pentru stratul de ozon, deoarece sunt
instabili şi se descompun în straturile inferioare ale atmosferei.
In 1974 M. Molina şi F. Roulend de la
Universitatea din California (S.U.A.) au arătat ca în Irvin
clorofluorocarbonatii (CFC) pot avea actiune distrugătoare asupra stratului de
ozon. Mai mult de 60 de ani CFC se folosesc ca refrigirenti în frigidere şi
conditionere, propelenti pentru amestecuri de aerosol, în timpul curătirii
chimice a hainelor. Cândva au fost considerate drept substante chimice ideale şi
practice, deoarece sunt foarte stabile şi neactive. Aceasta inseamna că ele
sunt netoxice. Când moleculele de CFC ajung la 25 km deasupra Pamântului, unde
concentratia de ozon este maximă, moleculele sunt predispuse actiunii intensive
a razelor ultraviolete, care transformă moleculele active de CFC în stare
normală în radicali cu o reactivitate foarte mare. CFC transportă clorul de pe
suprafata solului prin troposferă şi alte straturi inferioare ale atmosferei,
unde legăturile inerte ale clorului se distrug, spre stratosferă, unde
concentratia de ozon este mai mare.
În timpul descompunerii ozonului, clorul joacă
rolul unui catalizator. Din această cauza, un atom de clor poate descompune
până la 100.000 de molecule de ozon, inainte ca atomul de clor să fie inactivat
sau transportat în troposferă. Cercetările au demonstrat că în lipsa oxizilor
de azot distrugerea ozonului de către clor este mai răpidă. în prezent în aer
se aruncă milioane tone de CFC. Se consideră că durata de viată în atmosferă a
celor mai raspândite CFC freon-11 (CFCl3) şi freon-12 (CF2Cl2) constituie
respectiv 75 şi 100 de ani.
Din 1978 în
SUA s-a interzis folosirea CFC în aerosoli. În septembrie 1987 la Montreal au participat 23 de tări, care au semnat o
conventie, care prevedea reducerea folosirii CFC. Conform conventiei, pâna în
1999 tările dezvoltate trebuiau sa scadă intrebuintarea CFC până la jumătate
din nivelul anului 1986. Pentru folosirea în aerosoli a fost găsit un nou
inlocuitor al CFC – amestecul de propan-butan. După proprietătile fizice se
aseamană cu freonul, dar este extrem de inflamabil. Astfel de aerosoli se
prepară în multe tări, chiar şi în Rusia. O problema primordială este
fabricarea frigiderelor – a doua dupa folosirea freonilor. Aceasta constă în
aceea că din cauza polaritătii moleculei, CFC au o temperatură inaltă de
evaporare. în prezent un bun inlocuitor al freonilor constituie amoniacul, care
insă este toxic.
Prognozele timpurii, care prezic, de exemplu, că
în cazul mentinerii nivelului de emănări ale CFC, la mijlocul sec. XXI
continutul de ozon poate să scadă de 2 ori, poate că au fost pesimiste. în
primul rând, gaura deasupra Antarcticii e cauza proceselor meteorologice.
Formarea ozonului are loc în lipsa UV şi în timpul noptii polare nu are loc.
Iarna, deasupra Antarcticii se formează furtuni, care impiedică pătrunderea
maselor de aer bogate în ozon în regiunile temperate. De aceea, spre primavară
o cantitate neinsemnată de clor activ poate să aibă o actiune nefastă asupra
stratului de ozon. Practic, asemenea furtuni lipsesc deasupra Arcticii. De
aceea, la polul nordic scăderea concentratiei de ozon este destul de mică.
Deci, CFC poate să cauzeze scăderea evidenta a concentratiei de ozon numai în
anumite conditii atmosferice a Antarcticii, iar pentru un efect evident în zone
moderate concentratia de clor activ trebuie să fie mult mai mare.
2
Ploaia acidă
In secolul XX, aciditatea aerului şi ploaia acidă
au ajuns să fie recunoscute ca o amenintare capitală la adresa calitătiii
mediului. Cea mai mare parte a acestei acidităti este produsă în tările
industrializate din emisferă nordică: SUA, Canada, Japonia şi majoritatea
tărilor din Europa de Est şi de Vest.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru
multe forme de viată, inclusiv pentru oameni. Aceste efecte sunt insă mai
vizibile în lacuri, răuri şi păriuri şi la nivelul vegetatiei. Aciditatea apei
omoară practic orice forma de viată. La inceputul anilor '90, zeci de mii de
lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. Cele mai grave probleme au existat
în Norvegia, Suedia şi Canada.
Amenintarea reprezentată de ploaia acidă nu e
limitată de granitele geografice, căci vănturile transportă substantele
poluante pe tot globul. De exemplu, cercetările au confirmat faptul că poluarea
provenită de la centralele electrice care functionează cu cărbuni în centrul şi
vestul SUA erau cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă în
estul Canadei şi nord-estul SUA. Efectele distructive ale ploii acide nu se
limitează la mediul natural. Structuri de piatră, metal sau ciment au fost şi
ele afectate sau chiar distruse.
Unele dintre marile monumente ale lumii,
catedralele Europei sau Colosseum-ul din Roma, prezintă semne de deteriorare
datorate ploii acide.
Oamenii de stiintă folosesc ceea ce se cheamă
factorul pH pentru a măsura aciditatea sau alcalinitatea solutiilor lichide. Pe
o scară de la 0 la 14, 0 reprezintă cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14
cel mai ridicat nivel de bazicitate sau alcalinitate. O solutie de apă distilată
care nu contine nici acizi nici baze, are pH 7 sau neutru.
Dacă nivelul pH-ului în apă de ploaie scade sub
5.5, ploaia este considerată acidă. Ploile din estul SUA şi din Europa au
adesea un pH intre 4.5 şi 4.0. Pentru cresterea aciditătii aerului sunt
responsabili dioxidul de sulf, acizii de azot şi acidul clorhidric. Acesta din
urma este eliberat de combustia PVC-ului în momentul incinerării deseurilor.
Acest gaz se dizolvă în apă, transformăndu-se în acid clorhidric.
3
Smogul
Inainte de epoca automobilului smogul provenea de
la arderea cărbunilor şi situatia era atat de gravă incat la inceputul
secolului XX felinarele de pe străzile Londrei erau aprinse prin jurul amiezii
din cauza faptului că smogul şi praful intunecau cerul.
In zilele noastre, arderea
gazolinei în motoarele automobilelor este principala sursă de smog în
majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii de azot şi
componentele organice volatile reactionează în atmosferă pentru a produce
smogul fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcătuit din
molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent în stratele joase ale
atmosferei este otrăvitor şi pentru a determina severitatea smogului
cercetătorii trebuie să măsoare mai intăi cantitatea de ozon aflată în aer.
In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de
sulf şi oxizii de azot se transformă în picături de acid pur, ce plutesc în
norul de smog. Acesti curenti de aer acizi atacă plămănii şi distrug orice, în
functie de cantitatea de acid, de la materiale usoare pană la marmură şi metal.
în mari orase din jurul lumii monumente pretioase, inclusiv Parthenon din Atena
şi Taj Mahal din India, poartă amprenta smogului acid.
Smogul ingreunează vizibilitatea şi afectează
sistemul respirator al copiilor, batranilor şi al celor care suferă de astm sau
chiar de boli de inimă. Poate provoca dureri de cap, ameteală şi stări de vomă,
şi în cele mai grave cazuri moartea persoanei afectate din cauza intoxicării cu
dioxid de carbon
4
Efectul de seră
Pămăntul este incălzit cu ajutorul energiei provenite de la Soare. Cănd aceasta energie
ajunge în atmosferă Pământului, o parte din ea este reflectata inapoi în
spatiu, o mica parte este absorbita şi restuil ajunge pe Pământ incalzind
suprafata.
Dar cand energia produsa de caldura Pământului se
intoarce, se intampla ceva diferit. în loc ca aceasta energie sa treaca prin
atmosferă şi sa ajunga în spatiu, o mare parte din aceasta energie este
abosrbita de gazele din atmosferă. Acest lucru ajuta la pastrarea unei
temperaturii adecvate vietii pe Pamnt.
Deci atmosfera Pământului permite patrunderea
razelor solare pentru a incalzi Pământul dar capteaza caldura care porneste
dinspre Pământ catre spatiu. Actioneaza asemenea unei sere, numai ca în cazul
serei este folosita sticla ci nu gazul, tocmai din acest motiv se numeste efect
de sera.
Gazele din atmosferă, care sunt responsabile cu
mentinerea unei temperaturi normale pe Pământ, sunt dioxidul de carbon,
metanul, oxidul de azot, ozonul şi vaporii de apa toate provenite pe cale
naturala. Dar daca aceste gaze sunt prezente în cantitati prea mari atunci este
absorbita prea multa caldura şi acest fenomen duce la cresterea temperaturii pe
Pământ.
Carbunele, petrolul şi gazele naturale, toate sunt
folosite de catre om drept combustibili. Se numesc combustibili fosili pentru
ca formarea lor a durat mii de ani. Ele contin cantitati mari de carbon şi în
timpul arderii elibereaza o imensa cantitate de energie şi de dioxid de carbon. Gazul eliberat în
atmosferă se altura imediat la efectul de sera.
Combustibilii fosili nu sunt singure materiale
care arse pun în libertate gaze toxice. Atunci cand padurile tropicale sunt
arse pentru a elibera terenul pentru agricultura. Distrugerea padurii tropicale este o mare
tragedie pentru Pământ pentru ca se distruge una dintre cele mai mari “fabrici
naturale” de Oxigen. Dar totodata se elibereaza în atmosferă cantitati imense de CO2.
Dioxidul de carbon este principalul gaz
responsabil pentru agravarea efectului de sera dar pe langa el s-au mai
identificat peste 30 de alti vinovati. Oxidul
de azot eliberat de tevile pe esaPament ale autovehiculelor,de
arderile excesive ale padurilor şi de folsirea insecticidelor şi ale
pestcidelor. Se estimeaza ca de la inceputul secolului trecut nivelul oxidului
de azot a crescut cu pâna la 80%. Ozonul
desi este foarte important pentru ca impiedica razele ultraviolete sa patrunda
în atmosferă, la niveluri mai joase este foarte poluant şi contribuie şi el la
efectul de sera.
Vremea se schimba de la o zi la alta şi
temperaturile variaza cu cateva grade în fiecare zi. Cercetatorii cred ca o
dublare a gazelor din atmosferă, responsabile pentru efectul de sera, poate duce la o crestere a temperaturii cu
pâna la 4.5°C. Din moment ce diferenta dintre ultima
epoca glaciara şi zilele nostre este de numai
4°C, este greu de imaginat urmarile
catastrofice ale acestei cresteri de temperatura aparent minora. Aceasta va
duce la schimbarea conditiilor climatice, prin urmare la schimbarea conditiilor
pentru dezvoltarea agriculturii. Desi pentru unele regiuni de pe Pământ, ca
desertul Sahara sau Siberia, asta ar insemna o adevarata binecuvantare, pentru
unele tari ar fi o adevarata catastrofa.
Ce am putea face?
Pentru a produce energie sunt necesare centrale
electrice. Acestea pentru a o produce au nevoie de combustibili, şi arderea
combustibililor prezinta un pericol major pentru atmosferă. Am putea
stopa acest fenomen folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile
care s-ar putea face pentru a salva
energie sunt:
1
Industria
va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere al consumului de
energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati în carbon
(carbune), la combustibili saraci în carbon (gaze naturale) sau la combustibili
alternativi;
2
Industria
energetica, de la extractie şi pâna la consum, trebuie restructurata astfel
incat sa devina eficienta şi mai putin poluanta;
3
Transportul
trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante şi cu consumuri
reduse;
4
Constructiile
sa fie eficiente energetic şi sa tinda spre utilizarea surselor de energie
regenerabila;
5
Echipamentele
şi produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
6
Padurile
vor fi protejate şi chiar vor fi extinse.
7
Folosirea
mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
8
Evitarea
pierderilor: reduceti ceea ce folositi, refolositi lucrurile în loc sa
cumparati altele noi, reparati obiectele stricate în loc sa le aruncati, şi
reciclati cat mai mult posibil. Aflati ce facilitati de reciclare sunt
disponibile în zona voastra. Incercati sa nu aruncati lucrurile daca acestea ar
mai putea avea o alta folosinta.
9
Economisiti
apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Invata
cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pământului şi cauzele ce
le determina. Afla daca sunt grupari ecologice în zona ta care te-ar putea
informa.
3. Poluarea apei
Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor,
lacurilor, apelor subterane, a marilor şi oceanelor cu substante daunatoare
mediului inconjurator.
Apa este
elementul care intretine viata pe Pământ. Toate organismele o contin; unele
traiesc în ea; unele o consuma. Plantele şi animalele au nevoie de apa pura, şi
nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale toxice care dauneaza
microorganismelor. Daca este extrem
de grava, poluarea apei poate ucide un numar mare de pesti, pasari şi alte
animale, iar în unele cazuri poate ucide toti membrii speciei din zona
afectata. Poluarea face ca paraurile, lacurile şi toate acumularile de apa sa
aiba un aspect şi un miros neplacut. Nu este recomandat sa se consume pestele
şi crustaceele care traiesc în apa infestata. Oamenii care beau apa poluat se
pot imbolnavi grav, iar expunerea indelungata poate produce cancer iar la femei
pot aparea sarcini cu probleme.
Principalii poluanţi
Principalii poluanţi sunt materialele chimice,
biologice sau fizice care avariaza calitatea apei. Poluanţii pot fi clasificati
în opt categorii, fiecare avand diferite actiuni:
a). Poduse
petroliere
Petrolul şi chimicalele obtinute pe baza de petrol
sunt folositi drept combustibili, lubrifianti, în industria plasticului şi în
multe alte scopuri. Aceste produse petroliere ajung în apa în mare parte
accidental, prin esuarea navelor sau prin sparturile conductelor. În mare parte
acesti produsi sunt otravitori pentru animale, sau se depun pe blana animalelor
şi penele pasarilor facandu-le permeabile si astfel animalele mor de frig,
sau impiedicandu-le sa se deplaseze.
b.) Pesticide
şi ierbicide
Chimicalele,
folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea daunatorilor, sunt preluate
de precipitatii şi astfel apa infestata se scurge în apa paraurilor şi a
raurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se descompun repede
în substante inofensive sau mai putin nocive, dar cele mai des intalnite sunt
cele nedegradabile care persista pentru o lunga perioada de timp.
O
mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu pesticide. Mai
mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, şi Agentia de Protectie
a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de apa suntr infestate.
Azotatii, poluanţi derivati din insecticide, pot produce o forma foarte grava
de anemie la copii, boală de cele mai
multe ori mortala.
c). Metalele
Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul
ajung în apa din mai multe surse, inclusiv industria automobilelor, mine şi
chiar sol. Asemenea pesticidelor metalele devin din ce în ce mai concentrate pe
masura ce sunt consumate prin intermediul hranei de catre animale, care la
randul lor sunt consumate de catre alte animale, şi asa mai departe, pâna cand
ajung la nivele inalte ale lantului trofic devenind extrem de toxice. În
cantitati mari sunt otravitoare, şi pot da nastere unor boli grave. Cadmiu,
povine din ingrasaminte, recoltele tratate cu astfel de ingrasaminte şi
consumate în cantitati mari de catre oameni pot produce diaree şi în timp pot
afecta rinichii şi ficatul. Plumbul poate ajunge şi el în apa fie prin
intermediul unor scurgeri din conducte fie pentru ca intra în componenta unor
sisteme de apa mai vechi. La copii, plumbul poate produce boli mentale.
d). Deseurile
Deseurile cele mai periculoase sunt deseurile
chimice care pot fi toxice (otravitoare), reactive (capabile sa produca gaze
toxice sau explozive) sau infamabile.
Daca nu sunt tratate şi depozitate cu grija aceste
deseuri pot polua sursele de apa cele mai aproape de locul depozitarii. în 1969
raul Cuyahoga din Cleveland, Ohio a fost atat de poluat incat a luat foc şi a
ars timp de cateva ore. Chimicale folosite în industria echipamentelor
electrice, pot ajunge în mediu prin deversari şi pot atinge niveluri toxice
foarte ridicate prin intermediul lantului trofic.
e). Cantitatile
excesive de materie organica
Ingrasamintele şi alti nutrienti folositi pentru
cultivarea plantelor în ferme şi gradini pot ajunge foarte usor în apa. Odata
ajunse în apa, aceste produse incurajeaza cresterea platelor şi algelor. Cand
aceste plate mor se depun pe fundul apei şi microorganismele le descompun. în
timpul procesului de descompunere aceste microorganisme consuma o mare parte
din oxigenul dizolvat în apa, şi astfel nivelul oxigenului din apa scade în asa
masura incat vietatile dependente de oxigen din apa, cum ar fi pestii, mor.
f). Sedimentele
Sedimentele sunt particulele de sol deplasate de
catre curentii de apa, pot deveni un pericol daca sunt prezente în cantitati
mari. Eroziunea solului, produsa fie de apa, vant sau precipitatii, inundatiile
şi caderile de teren pot fi foarte daunatoare pentru ca introduc în apa foarte
multe nutrimente, aparand astfel poluare prin canitati mari de materie
organica.
g.) Organismele infectioase
Un studiu efectuat în 1994 de Centrul de Prevenire
şi Control al Bolilor a descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se
imbolnavesc annual din cauza organismelor din apa potabila, şi dintre acestia
mai bine de 900 mor. Multe din organismele care se gasesc în numar mic în
majoritatea surselor de apa, sunt considerate poluanţi atunci cand ajung în apa
potabila. Paraziti precum Giardia lamblia şi Cryptosporidium parvum ajung deseori în
sursele de apa potabila. Ei pot provoca boli grave copiilor, batranilor şi
oamenilor care sufera deja de alte boli.
h). Poluarea
termala
Apa este deseori luata din rauri, lacuri, oceane
sau mari pentru a fi folosita drept racitor în fabrici şi centrale şi apoi este
adusa inapoi la sursa mai calda decat atunci cand a fost luata. Insa chiar şi
cele mai mici schimbari de temperatura în apa vor indeparta speciile care
vietuiau acolo şi vor atrage specii noi. Poluarea termala poate grabi procesul
biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa.
rezultatul poate fi acela moarte speciilor care nu sunt adaptate vietii în ape
calde, sau în cazul raurilor poate duce la disparitia vegetatiei din zona
poluata.
Cauzele
Poluanţii rezulta în cea mai mare parte în urma activitatilor intreprinse de oameni. Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natura prin tevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata poate rezulta şi din mine unde apa a intalnit în calea sa roci bogate în minerale sau substantele chimice care au fost folosite pentru a extrage aceste roci. Orasele şi alte zone populate pot contribui şi ele la poluarea apei, apa în care sunt dizolvate chimicale ajunge în tevile de canalizare, şi intr-un tarziu în alte surse de apa. uneori industriile varsa mari cantitati de poluanţi în canalizarile oraselor, credcand astfel varietatea poluanţilor în aria respectiva.
Poluanţii rezulta în cea mai mare parte în urma activitatilor intreprinse de oameni. Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natura prin tevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata poate rezulta şi din mine unde apa a intalnit în calea sa roci bogate în minerale sau substantele chimice care au fost folosite pentru a extrage aceste roci. Orasele şi alte zone populate pot contribui şi ele la poluarea apei, apa în care sunt dizolvate chimicale ajunge în tevile de canalizare, şi intr-un tarziu în alte surse de apa. uneori industriile varsa mari cantitati de poluanţi în canalizarile oraselor, credcand astfel varietatea poluanţilor în aria respectiva.
Oceanle şi marile, vaste cum sunt, nu sunt
protejate de poluare. Poluanţii ajung în apa fie de pe maluri, din ape care se
varsa în oceanul sau marea respectiva, din nave sau de pe pltaforme petroliere
esuate pe tarm. Resturile aruncate peste bord pot omora animale marine sau
pasari sufocandu-le sau blocandu-le calea sistemului digestiv, daca acestea le
inghit
Pierderile de petrol de obicei au loc doar prin
intermediul accidentelor, ca în cazul epavelor Amoco Cadiz, de pe coasta
franceza în 1978, şi Exxon Valdez în Alaska în 1992. Al dilea mare accident inregistrat a avut loc în Golful Mexic în 1979 cand
nava Ixtoc 1 a deversat în mare 530 milioane de litri de petrol. Insa
cea mai mare varsare de petrol a avut loc în timpul razboiului din Golf, în
1991, cand fortele Iraq-iene au distrus 8 rezervoare şi terminaluri de pe tarm
în Kuwait, deversand în mare 910 milioane delitri de petrol.
Poluarea apei poate fi cauzata şi de alte tipuri
de poluare. De exemplu, dioxidul de sulf, de la cosurile unei centrale
electrice, este la inceput considerat ca poluare a atmosferei. Curentii de aer
poluati se amesteca cu vaporii de apa, fomeaza acid sulfuric diluat şi ajunge
pe Pământ sub forma ploii acide. Ploaia acida poate cadea în zone unde exista
lacuri şi rauri, devenind astfel o forma de poluare a apei afectand sau chiar
eliminand speciile care traiesc în locurile respective. La fel, şi gunoiul
poate creea poluare a apei daca apa de ploaie se strecoara printre deseuri
absorbind toxinele, şi apoi infiltrandu-se în Pământ şi afectand apele
subterane.
Ce am putea
face?
Sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea
apelor, dar toate acestea necesita timp, bani şi putin efort din partea
oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre acestia nu sunt dispusi sa le
irosesca “doar pentru a salva planeta”.
5
Depozitarea deseurilor în locuri special amenajate;
6
Reciclarea tuturor materiilor reciclabile;
7
Incetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a
ingrasamintelor;
8
Incetarea
folosirii substantelor chimice în apropierea surselor de apa;
9
Pentru
spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri special amenajate;
10 Resturile menajere, apa rezultata în urma
spalarii hainelor şi a obiectelor de uz casnic sa fie aruncate direct la
canalizare;
11 Folosirea pe cat posibila a materialelor
biodegradabile şi ale celor reciclabile;
12 Verificarea starii automobilului pentru a
evita scurgerile nedorite de benzina şi ulei;
13 Daca doriti mai multe informatii sau
doriti sa va implicati direct în salvarea surselor de apa prezentati-va la cea
mai apropiata institutie ecologica;
4. Poluarea solului
Poluarea solului reprezinta
contaminarea prin diferite surse a scoartei terestre cu substante daunatoare
mediului inconjurator
Cauze şi poluanţi
Solul poate fi poluat :
-direct prin deversari de
deşeuri pe terenuri urbane sau rurale,
sau din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole ;
-indirect, prin depunerea
agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă, apa ploilor contaminate cu
agenti poluanţi "spălaţi" din atmosferă, transportul
agenţilor poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a
apelor contaminate.
În ceea ce priveşte
poluarea prin intermediul agenţilor poluanţi din atmosferă, se observă anumite
particularităţi. Spre exemplu, ca regulă generală, solurile cele mai
contaminate se vor afla în preajma surselor de poluare. Pe măsură, însă, ce
înălţimea coşurilor de evacuare a gazelor contaminate creşte, contaminarea
terenului din imediata apropiere a sursei de poluare va scădea ca nivel de
contaminare dar regiunea contaminata se va extinde în suprafaţă.
Nivelul contaminării
solului depinde şi de regimul ploilor. Acestea spală în general atmosferă de
agenţii poluanţi şi îi depun pe sol, dar în acelaşi timp spală şi solul,
ajutând la vehicularea agenţilor poluanţi spre emisari. Trebuie totuşi amintit
că ploile favorizează şi contaminarea în adâncime a solului.
Într-o oarecare măsură
poluarea solului depinde şi de vegetaţia care îl acoperă, precum şi de natura
însaşi a solului. Lucrul acesta este foarte important pentru urmărirea
persistenţei pesticidelor şi îngrăşămintelor artificiale pe terenurile
agricole. Interesul economic şi de protejare a mediului cere ca atât
ingrăşămintele cât şi pesticidele să rămână cât mai bine fixate în sol. În
realitate, o parte din ele este luată de vânt, alta este spălată de ploi, iar
restul se descompune în timp, datorită oxidării în aer sau acţiunii enzimelor
secretate de bacteriile din sol.
Ce am putea face?
1
Evitarea folosirii pesticidelor, ierbicidelor,
ingrasamintelor şi insecticidelor
2
Depozitarea deseuri în locuri special amenajate
3
Folosirea materialelor biodegradabile şi reciclabile
4
Imbunatatirea metodelor de purficarea a aerului din
jurul fabricilor şi centralelor
5
Aruncarea apei folosita in gospodarie la canalizare
5. Poluarea fonica
Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a
animalelr la sunete ale caror intensitati sunt stresante sau care afecteaza
sistemul auditiv. Desi
sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, în ultimele doua
secole zonele urbane şi industriale au devenit extrem de zgomotoase.
Intensitatea
sunetelor se masoara în decibeli. Scala decibelilor este
logaritmica: o crestere a sunetului cu trei decibeli echivaleaza cu dublarea
volumului sunetului. în salbaticie, nivelul normal al sunetelor ar fi de 35 de
decibeli. Intensitatea cu care un om
vorbeste este de 65 până la 70 de decibeli şi traficul genereaza sunete de până
la 90 de decibeli. La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul devine dureros
pentru urechea umana şi poate chiar afecta sistemul auditiv.
Cea mai mare parte din poluarea fonica provine de
la automobile, trenuri şi avioane. EchiPamentele de constructie şi masinariile din fabrici produc sunete care
pot fi asurzitoare. Unele aparate casnice, instrumente muzicale şi jucarii pot
fi la fel de zgomotoase ca şi pocnitorile şi armele de foc. Muzica atunci cand
este ascultata la volum ridicat în casti poate fi afecta urechea interna.
Chiar şi marile şi
oceanele sufera de pe urma acestui gen de poluare. Operatiuni de exploatare a
resurselor aflate pe malul marilor sau oceanelor, motoarele navelor, în special
ale vapoarelor foarte mari şi ale navelor speciale pentru transport de materie
prima, produc sunete puternice care sunt amplificate de apa. De curand,
pentru depistarea submarinelor şi determinarea temperaturilor se foloseste un
sonar care functioneaza pe frecvente joase. Chiar daca noi nu receptam aceste
sunete animalele marine – balenele şi delfinii, care folosesc propriul sonar
pentru a depista hrana şi pentru a se deplasa – sufera de pe urma acestui
lucru.
Impactul poluării fonice asupra
mediului şi a oamenilor
Cea mai grava boală produsa de poluare fonica este pierderea
auzului. Expunerea prelungita la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli
poate afecta temporar sau chiar definitiv structura fragila a urechii interne.
Sunetele putenice – cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon – pot duce
la pierderea imediata a auzului.
Majoritatea cazurilor de boală s-au inregistrat la locul de munca, unde
lucratorii nu pot evita expunerea la sunetelor de intensitati ridicate, şi daca
aceasta expunere este idelungata pericolul este iminent. Muncitorii din
fabrici, cei din domeniul constructiilor, personalul militar, politistii,
pompierii şi muzicienii sunt cei mai predispusi la aparitia acestei boli.
Chiar şi la nivele la care nu exista pericolul
pierderii auzului, poluarea fonica produce probleme. Zgomotul face comunicarea
intre oameni dificila, reduce capacitatea de concentrare şi deranjeaza somnul.
Ca sursa de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sangelui şi la alte
probleme de ordin cardiovascular, cat şi boli pe fond nervos.
6.
Reciclaţi,
reparaţi, refolosiţi!
Energia electrica
Pretul pe care-l platim pentru
energie nu reflecta intotdeauna adevaratul cost al producerii, epuizarea
surselor naturale – petrolul, gazele naturale - si nici pericolul pe care-l
implica folosirea acestora.
Materiale asemenea sticlei, a otelului si a aluminiului
necesita o mare cantitate de energie pentru a fi prelucrate. Dar daca sunt
colectate dupa ce sunt folosite si mai apoi reciclate aceasta va reduce
semnificativ consumul de energie. De exemplu, reciclarea unei cutii de aluminiu
poate economisi 95% din energia folosita la producerea initiala a produsului.
Nu toate materialele reciclate economisesc energie; reciclarea materiei
organice – resturi de mancare, frunzele cazute toamna – duce la reducerea
folosirii gazului metan.
Toata lumea poate face ceva pentru economisirea
energiei si a altor resurse importante. Puteti sa stingeti lumina atunci cand
nu mai este nevoie de ea, sa cumparati becuri si aparatura casnica cu consum
minim de energie, sa faceti dus in loc de baie, sa reparati tot ce mai poate fi
folosit in casa, reciclati tot ce nu mai avti nevoie. Un kilowatt de
electricitate este egal cu o ora de functiune a unui calorifer electric, doua
ore de calcat rufe, sau 13,5 litrii de apa fierbinte.
Gunoiul
60% din gunoiul din lume
consta in ambalaje. Nu exista statistici globale pentru gunoiul care poate fi
reciclat, dar un sondaj efectuat in Toronto a aratat ca mai bine de 70% din
gunoiul aruncat de ei erau materiale reciclabile. Ca rezultat,pe strazi au fost
amplasate cutii pentru materiale reciclabile cu mai mult compartimente: pentru
ziare, cutii de conserve si sticla.
Impactul gunoaielor asupra
mediului nu se resimte doar in zonele urbane. Annual, gunoiul marin – navoade
rupte, franghii, guta de undite rupte, plasticul – ucide peste 20 de milioane
de pasari si animale marine. Un grup de biologi marini aflati in dreptul coastei de sud a oceanului
Pacific, la 3000 de mile departare de cel mai apropiat de continent au scos la
iveala intr-o singura zi: 171 recipiente din sticla si 71 de plastic, 25 de
pantofi, 6 tuburi fluorescente, un soldatel de jucarie, si jumatate din
caroseria unei masini.
S-au efectuat sondaje la
nivelul oraselor si s-au intocmit un fel de statistici:
In Franta In
America
Hartie,
carton ®33% Hartie, carton ® 40%
Materiale
care putrezesc ®23% Plastic ® 8%
Sticla
® 10% Metale ® 8.3%
Metale
® 6% Textile ® 11%
Plastic
® 10% Sticla
®7%
Textile ® 3% Deseuri
provenite din gradini ® 17.3%
Cenusa ® 10% Resturi
de mancare ® 7.4%
Diverse ® 5%
In Romania
Hartie, carton ® 40%
Textile ® 3%
Sticla ® 12%
Metale ® 5%
Plastic ® 15%
Moloz, cenusa ® 10%
Diverse ® 15%
Ambalajele
Ambalajele
sunt folosite la acoperirea si protejarea diferitelor produse, fie alimentare
fie de uz casnic. Fiecare material are un anumit impact negativ asupra
mediului si de aceea nu s-a gasit inca ambalajul “ideal”. Iata cateva sugestii pentru ca fara mult efort sa
opriti impactul nimicitor pe care il au aceste produse asupra mediului:
1
Cumparati
alimentele pe care le folositi mai des, in cantitati mari, si depozitati-le in
recipiente de sticla sau ceramica;
2
Evitati
cumpararea unor alimente impachetate in ambaleje facute din doua sau mai multe
materiale, de exemplu cartoanele care au la mijloc un strat de plastic cu
aluminiu. Produsele laminate sunt foarte dificil de reciclat. Evitati sa
folositi foliile subtiri de plastic pentru ambalarea alimentelor, pentru ca
sunt greu de spalat pentru a fi folosite din nou;
3
Cumparati
produse, cum ar fi: mierea, iaurtul, laptele in borcane de sticla nu in
ambalaje de plastic;
4
Refolositi
sticlele goale de bere, de apa minerala si cartoanele de oua;
5
Cu
ajutorul imaginatiei puteti transforma cutiile de cereale, cutiile de conserve,
cele de suc, sticlele de plastic si alte obiecte care pana acum erau
nefolositoare in suporturi pentru ziare si flori;
6
Refolositi
cutiile si sticlele de suc, nu se stie niciodata cand veti pune muarturi sau
suc de rosii!
Sticla
Sticla nu este biodegradabila dar poate fi topita
si transformata in produse noi, fara a-si pierde calitatile. Tot ce trebuie sa
facem este sa depozitam sticlele si borcanele nefolositoare in locuri special
amenajate, de unde vor fi luate si refolosite. Daca veti arunca sticlele la
gunoi acestea vor ajunge in mod sigur pe un tapsan la margine orasului,
devenind un adevarat focar de infectie.
Hartia
Sunt multe moduri de a
reduce consumul exagerat de hartie;
1
Pentru
inceput puteti folosi hartiile pe care le aveti prin casa si nu le aruncati
decat daca sunt folosite in totalitate;
2
Pentru
stergerea geamurilor nu folositi ziare ci e de preferinta sa folositi carpe
vechi;
3
Cand
cumparati hartie aveti grija sa fie reciclabila si sa nu fie inalbita cu clor;
4
La
masa si in general folositi servetelele textile ci nu pe cele de hartie;
5
Pastrati
hartia de cadouri, calcati-o si refolositi-o;
6
Din
felicitarile vechi puteti face colaje pentru copii sau le puteti decupa si lipi
pe cadouri;
7
Duceti
teancurile de hartie reciclabila, ziarele, cartoanele la locuri special
amenajate pentru a fi reciclate;
Plasticul
1
Reduceti
numarul de alimente care sunt protejate de folii de plastic, daca in zona
dumneavostra nu exista centre de reciclat pentru plastice;
2
Spalati
si refolositi recipientele din plastic, pentru pastrarea alimentelor;
3
Duceti
inapoi sticlele de plastic sau reciclati-le, dar sub nici o forma nu le
incinerati! Produc un fum toxic!
4
Evitati
folosirea pungilor de plastic. Mai bine folositi o sacosa durabila din fibra
textila;
Glosar
Decibel – unitate de masura a nivelului de
presiune acustica. Reprezinta nivelul presiunii acustice al carui raport fata
de pragul conventional de presiune acustica de 2*10-5 N/m2,
luat ca nivel zero, are logaritmul zecimal inmultit cu 20 egal cu unitatea
Bibliografie
1
Negut S. – “Un singur Pământ”, ed. Albatros, Bucuresti, 1978;
2
Brown L. – “Probleme
globale ale omenirii”, ed. Tehnica, Bucuresti,
1992;
3
Ursu P. – “Protejarea
aerului atomosferic”, ed. Tehnica, Bucuresti,
1978;
4
Neal P. – “Acid
rain”, ed. Dryard Press Limited, Londra, 1989;
5
Hare T. – “The
greenhouse effect”, ed. Gloucester Press, Londra,
1990;
6
Legget J.- “Global
warming. The Greenpeace report”, ed. Oxford
University Press, Oxford, 1990;
7
Carter F.,
Turnock D. – “Enviromental problems în the Eastern
Europe”, ed. Routledge, Londra, 1993;
8
Alloway B., Ayres
D. – “Chemical principles of enviromental
pollution”, ed. Blackie Academic&Professional,
New York, 1993;
9
Smith K. – “Enviromental
hazards – Assesing risk and reducing
disaster”, ed. Routledge, Londra, 1991;
10 Jordan A. – “Enviromental policy în the
European Union”,
ed. EarthScan, Londra, editia a IIa, 2002;
11 Park C. – “Enviroment – Principles and
aplications”, ed. Routledge,
Londra, 1997;
12
Rosu G., Rosu V. – “Mic dictionar de chimie”,
ed. Niculescu,
Bucuresti, 1999;
13
Albu C., Brezeanu M. – “Mica enciclopedie de
chimie”,
ed. Enciclopedia Romana, Bucuresti, 1974;
14 McHarry J. – “Reuse, Repair, Recycle”,
ed. Gaia Books Limited,
Londra, 1993;
15
Terra Magazin;
16 Arborele Lumii;
17 Compton’s encyclopedia 2000;
18 ENCARTA science
encyclopedia 2000;
19 BRITANNICA encyclopedia 1998.
Comentarii
Trimiteți un comentariu