Fibrele textile sunt cele
mai utilizate de om pentru imbracaminte. Daca
pâna la începutul acestui secol necesitatile de îmbracaminte erau satisfacute
în totalitate de produsele naturale, la sfârsitul secolului, 70% din aceste
necesitati vor fi satisfacute de fibrele chimice. O ramura mai recenta a
fibrelor chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm
extraordinar o reprezinta fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvoltari
uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor.
Sintetizarea lor a fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat
caracteristicile necesare unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara
ramificari sau reticuli ai catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa
poata fi orientat si cristalizat; sa fie solubil în solventi sau sa se topeasca
fara descompunere.
Tesaturile textile se caracterizeaza
prin elasticitate, mladire si porozitate fina. Ele retin particulele suspensiei
atat prin efectul de cermare cat si prin absorbtie. Au rezistenta mecanica
redusa si se colmateaza usor. Sunt folosite ca suprafete filtrante intinse pe
rame sau pe un support original si
exceptional, in forma de pungi. Felul tesaturii, porozotatea, grosimea
tesaturii, natura materialului tratarea ulterioara dau panzelor filtrate o mare
varietate si adaptabilitate la conditiile de filtrare.
Procedeu de tratare cu polimeri
prevede fixarea fibrelor în tesatura, cu ajutorul unor punti microscopice de
masa plastica, unele de altele, pentru a le împiedica sa se deplaseze si sa se
încâlceasca. Astfel desi nu se modifica structura solzoasa a fibrelor, aceste
sunt împiedicate sa se miste una în raport cu cealalta. Avantajele sunt
multiple: procedeu nu necesita tratarea prealabila a fibrei, structura si
calitatile aceste fiind pastrate intacte, iar tratarea se aplica tesaturii sau
chiar confectiilor finite, prin simpla înmuiere într-o solutie sau emulsie de
polimeri. Pâna în prezent au fost testate mai multe tipuri de polimeri pentru
aceasta operatie. Cei mai indicati sunt cei care contin grupari ce permit
formarea de legaturi chimice între lanturile moleculare, constituind, dupa
aplicare, punti de rasina insolubila, dar moale si elastica, fapt ce elimina
pericolul ca stofa sa devina rigida.
Fibrele textile se impart in mai multe grupe :
·
Fibre naturale ;
·
Fibre artificiale ;
·
Fibre sintetice .
Fibrele
naturale
Fibrele naturale se
impart in doua mari categorii :
·
Fibre proteice naturale ;
·
Fibre celulozice naturale .
Fibrele
proteice naturale .
Parul de la animale (lâna, parul din blana
animalelor) sunt fibre proteice. Acestea ard mai greu decât matasea. Flama este
rapida, dar este dificil sa fie intretinuta arderea. Aceste fibre sunt constituite din catene macromoleculare cu structura de
proteine. Cele mai importante fibre din aceasta grupa sunt : cele din matase
naturala si lana.
Matasea naturala :
Matasea naturala
este o fibra cu componenta proteica, obtinuta din gogosile (secretia) viermelui
de matase si, în general, arde repede, cu o flacara medie ca intensitate,
miroase asmenea parului sau unghiei arse. Cenusa este usor farâmicioasa.
Matasea se stinge mai greu. Aceasta este puternic concurata de fibrele
sintetice, ajungând în unele state sa fie înlocuita complet de fibrele
sintetice. Industria matasii este dezvoltata în statele cu traditii în
cresterea viermilor de matase (China, Italia, R.P.D. Coreeana si Coreea de
Sud).
China - tara originala a matasii naturale, renumita
prin matasea si adevaratele opere de arta obtinute din matasea naturala.
Centrele sunt concentrate în China de Est si Sud-Est, renumit fiind centrul
Shandong, L'Eshan, Anayang, Gaipeng, Luda, Qingadao. Alte tari producatoare de
matase:
- Italia, cu centrele Padova, Como, Florenta;
- Franta, cu vestitul centru Lyon, prelucrând matasea din
import;
- SUA, cu New York, New Jersey.
Un
eveniment important l-a constituit introducerea în Europa a matasei din China,
fapt care a generat ideea de a se încerca imitarea ei pe cale artificiala, idee
ce a fost realizata industrial la sfârsitul secolului al XIX-lea de catre
Hilaire de Chardonet. Acesta a patentat în 1885 procedeul de producere a matasii
ce-i poarta numele, prin filtrarea nitrocelulozei urmata de denitrare.
Industria in matasea
naturala la noi in tara foloseste ca materie prima matasea
naturala importata din China, cât si matasea sintetica (artificiala). Matasea
naturala este obtinuta în sud-vestul tarii; se prelucreaza la Lugoj, Timisoara,
alte centre fiind Bucuresti si Valenii de Munte. Matasea artificiala se produce
la Lupeni, Braila (Chiscani), Popesti-Leordeni (împreuna cu firele celulozice).
Cele doua categorii de materii prime sunt prelucrate apoi în tesatoriile de la
Bucuresti, Lugoj, Timisoara, Iasi, Codlea, Târgu Mures.
Lana :
Datorita proprietatilor sale
binecunoscute (calduroasa, moale, se vopseste si se lucreaza excelent), lana
este ideala pentru confectionarea covoarelor si a mochetelor. Texturile si
modelele in care poate fi folosita sunt, practic, infinite.
In magazine sunt disponibile acum si covoare din lana in combinatie cu iuta. Ca element deosebit de design, unele modele au mici bucati de lemn amplasate in centru.
In magazine sunt disponibile acum si covoare din lana in combinatie cu iuta. Ca element deosebit de design, unele modele au mici bucati de lemn amplasate in centru.
Una dintre necesitatile vitale ale
fiintei umane din toate timpurile a fost ca, pe lânga asigurarea hranei, sa-si
procure si materialele necesare confectionarii îmbracamintei. În acest scop, ca
si în alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin încercari, timp de mii si mii
de ani, el a reusit sa identifice diferite materiale adecvate acestui tel si sa
elaboreze tehnologiile necesesare prelucrarii lor.
Desi aproape jumatate din tesaturile
din lâna rezistente la spalare produse azi în lume sunt obtinute prin procedeul
oxidativ. Procedeul oxidativ are tendinta de a fi înlocuit rapid de catre
tratarea cu polimeri, care are avantajul de a elimina complet degradarea
fibrei.
Astazi, în întreaga lume, aproximativ
4-5 milioane kilograme de lâna sunt tratate anual pentru a fi ignifiate. Lâna
tratata poate fi spalata sau curatata prin procedeul uscat, fara a-si pierde
rezistenta la flacara, si depaseste chiar cele mai exigente standare referitoare
la rezistenta textilelor la solicitarile termice.
Industria lanii este ramura legata de o ocupatie straveche -
pastoritul - care a asigurat materia prima pentru o gama larga de produse
casnice. De fapt, se mai pastreaza obiceiul în mediul rural ca unele piese
vestimentare (itari, camasi) sau de uz gospodaresc (cuverturi, covoare), sa fie
lucrate în casa, cu mult simt artistic. În jurul Brasovului si Sibiului sunt
zone traditionale de crestere a ovinelor, favorizând dezvoltarea industriei
lânii de timpuriu. Materia prima o reprezinta în primul rând lâna fina si
semifina obtinuta de la oile merinos. În ultimii ani se foloseste tot mai mult
amestecul cu fire sintetice, obtinându-se produse de calitate.
Fibre celulozice naturale
Fibrele celulozice au un
grad de policondensare care difera de la un material celulozic la altul. Celuloza din bumbac are un grad de
policondensare foarte mare, situat intre 1200 – 1300, avand catene
macromoleculare lungi, in timp ce in cazul inului si canepii, el se situeaza
intre 800 – 1000
Printre fibrele
celulozice naturale se numara cele obtinute din : bumbac, in, canepa, iuta,
etc.
Bumbacul :
Bumbacul este materie prima de baza
pentru industria textila.
Bumbacul este o fibra naturala, polimerica, vegetala extrasa din fructul plantei de bumbac. Când
este aprinsa, aceasta arde cu o flacara de scurta intensitate si miroase a
frunze arse. În timpul arderii, datorita curentilor de aer, fragmente mici de
fibra se desprind si ard, pâna la epuizare, în aer. Cenusa ramasa este fina si
sfarâmicioasa.
Polimerul natural care sta la baza
fibrei este celuloza. Planta de bumbac prefera zonele de clima temperata si
calda, fiind necesare precipitatiile in perioada de crestere si abrenta
acestora in perioada de recoltare.
Bumbacul face parte din famililia GROSSYPIUM. Exista
mai multe soiuri de bumbac dintre care:
- Soiul HIRSUTUM (Lf=20-35mm)
- Soiul HERBACOM (Lf=17-26mm) 24992mrz12szn1u
- Soiul BARBADENSIS (Lf=30-51mm)
Fibrele de bumbac se obtin din
capsulele plantei de bumbac,in care se afla 2-6 seminte de care sunt legate
fibrele. Fibrele sunt prelungiri epidermice celulare ale semintelor. Dezvoltarea
fibrelor are loc de la scuturarea florii pana la 60 zile. Pana la 20 zile de la
caderea petalelor se dezvolta ovarul,devenind capsula.in interiorul ei se
formeaza semintele acoperite cu fibre de bumbac , care au perete subtire numit
perete primar. De la 20 pana la 60 de zile are loc maturizarea fibrei. Peretele
primar se ingroasa, se formeaza peretele secundar prin depunerea de lamele
concentrice de celuloza. La maturitate capsulele se deschide si bumbacul
trebuie recoltat. Recoltarea se poate face manual,mecanic sau pneumatic. Dupa
recoltare bumbacul este dus la statia de egrenare unde se efectuaeaza
urmatoarele operatii:
- Receptia=preluarea si inregistrarea
cantitativa
- Sortarea=separarea in functie de anumite
caracteristici
- Curatirea primara=eliminarea impuritatilor
mari,vizibile care nu necesita operatii complexe de curatire
- Egrenarea=separarea semintelor de fibre
- Lintersarea=seperarea fibrelor foarte scurte
numite linters
- Presarea si imbalotare=se preseaza in baloti
de 150-200 kg care usureaza transportul si depozitarea
Balotii obtinuti sunt apoi trimisi
spre filaturi unde sunt folositi ca materie prima.
Fibra de bumbac este monocelulara si
contine intre 90-92 % celuloza,uneori chiar 95-98 %. Celuloza este un polimer
filiform macromolecular cu grad de polimerizare 3000.Catenele moleculare de
celuloza sunt dispuse sub forma de retea formand microfibrile. Microfibrilele
formeaza fibrile care formeaza manunchiuri dispuse concentric, paralele cu axa
longitudinala,putin rasucite in jurul acesteia (aprox 30`). Fibrilele formeaza
lamele care intra in structura peretelui fibrei. Fibra este formata din perete
la exterior si lumen la interior.
Proprietatile fibrei de bumbac sunt
determinate de gradul de maturitate :
1. Culoarea
Bumbacul
are culoare alb, galbuie, crem. Se albeste cu oxidanti sau prin mercerizare.
2. Luciul
Are
luciu slab, in functie de soi si de tara de origine. Daca bumbacul este
mercerizat luciul creste.
3. Finetea
- finete
mica:sub Nm=5000
- finete
medie Nm=5000-6000
- finete
mare:peste Nm=6000
4. Lungimea
Lungimea
fibrei de bumbac este cuprinsa intre 17 si 51 mm.
Exista
fibre de bumbac:
-foarte
scurte<24mm
-scurte
24-28mm
-medii
28-33mm
-lungi
33-36mm
-foarte
lungi >36mm
5. Gradul
de maturitate(GM)
GM=grosimea
peretelui/latimea fibrei
GM =
60-80 bumbac matur
GM>
84 bumbac foarte matur
GM
<60 bumbac mort
6. Higroscopicitatea
Umiditatea
reala este Ur=20-24%
Umiditatea
legala este R=8,5%
7. Comportare
la temperatura
Rezista
pana la 130`C apoi se descompune.
8. Comportare
la ardere
Bumbacul
arde repede, cu flacara luminoasa, miroase la fel ca hartia arsa, lasand cenusa
putina la fel ca hartia.
9. Comportarea
la substante chimice
-la
acizi:nu rezista,fiind dizolvat de catre acizii concentrati
-la
alcali:rezista ,alcalii fiind folositila curatare,albire,mercerizare
-substante
oxidante:esteslab rezistent dar se albeste cu solutii diluate
Bumbacul se intrebuinteaza la articole :
vestimentare:tesute(rochii,camasi,fuste,pantaloni), tricotate (lenjerie, tricouri,
ciorapi), tehnice : fitile, furtunuri, benzi...
sanitare:tifon,pansamente,vata.
Materie prima pentru obtinerea
fibrelor artificiale.
Industria bumbacului prezinta cea mai mare importanta datorita
numeroaselor sale întrebuintari, cât si costului mai convenabil, în comparatie
cu alte materii prime. Materia prima prelucrata (bumbacul) este asigurata din
import: Uzbechistan, Turkmenistan, Egipt, Sudan, India, ultima fiind principala
furnizoare.
În Câmpia Româna s-a ajuns la o suprafata
cultivata de peste 4.000 ha. În anii din urma, bumbacul se amesteca cu fire si
fibre chimice, obtinându-se produse "tip bumbac" de foarte buna
calitate, rezistente, cu aspect frumos. În cadrul acestei subramuri
functioneaza filaturi, tesatorii, întreprinderi pentru producerea atei.
Industria bumbacului este prezenta si
în Bucuresti, cu peste 26% din productia de ramura, în vestul tarii, în orasele
Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare. În partea de nord-est a tarii s-au impus
prin productii mai ridicate centrele: Botosani (aici fiind creat primul
combinat de bumbac de dupa razboi), Iasi, Gura Humorului. În partea centrala
trebuie mentionate centrele: Talmaciu (lânga Sibiu), pentru ata, Odorheiul
Secuiesc, Medias, Sighisoara, Sfântu Gheorghe (combinate integrate), iar în
partea central-sudica: Pitesti, Pucioasa (în întreprinderi integrate), Galati,
Giurgiu, Rosiori de Vede, Buftea, Ciulnita, Oltenita, Dragasani, Buzau
(filaturi si combinate integrate).
Inul :
In india este cea mai dezvoltat productie de
in
Inul este de asemenea o
fibra naturala obtinuta din tulpina plantei de in. Se caracterizeaza prin doua
tipuri de fibre tehnice si elementare. Fibrele tehnice reprezinta un ansamblu
de fibre elementare liate între ele cu o substanta numita lignina. Arde asemeni
bumbacului, dar cu mirosul putin modificat.
Inul se cultiva in Romania pentru
tulpinile sale din care se scot fibre textile si pentru semintele din care se
extrage un ulei gras, utilizat atat in pictura cat si in medicina. Semintele de
in, pe langa uleiul gras mai contin o cantitate insemnata de mucilagii
localizate in membrana celulara a epidermei, glicozide ca linamarina si
linocinamarina, saruri de potasiu si magneziu.
O cantitate de 1-2 linguri de seminte de in intregi, luate in cursul unei zile sau seara la culcare, regleaza constipatiile cele mai rebele prin actiunea mecanica asupra intestinului. Datorta mucilagiilor, ele au actiune emolienta in inflamatiile tubului digestiv.
O lingura de seminte intregi macerate in 100 g apa, timp de o jumatate de ora, dau o bautura emolienta si racoritoare, care se foloseste in tratarea inflamatiilor intestinale. Unii autori recomanda ceaiul preparat din seminte de in, amestecat cu putina lamaie in litiaza renala (piatra la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Pentru uzul intern se vor folosi numai semintele intregi.
Pentru uzul extern, semintele macinate - Farina Lini - se folosesc sub forma de cataplasme.
O cantitate de 1-2 linguri de seminte de in intregi, luate in cursul unei zile sau seara la culcare, regleaza constipatiile cele mai rebele prin actiunea mecanica asupra intestinului. Datorta mucilagiilor, ele au actiune emolienta in inflamatiile tubului digestiv.
O lingura de seminte intregi macerate in 100 g apa, timp de o jumatate de ora, dau o bautura emolienta si racoritoare, care se foloseste in tratarea inflamatiilor intestinale. Unii autori recomanda ceaiul preparat din seminte de in, amestecat cu putina lamaie in litiaza renala (piatra la rinichi) si in inflamatiile vezicii urinare.
Pentru uzul intern se vor folosi numai semintele intregi.
Pentru uzul extern, semintele macinate - Farina Lini - se folosesc sub forma de cataplasme.
Faina de seminte se amesteca cu apa si se
fierbe pana devine o pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si
se aplica pe locul bolnav. Se mentine in permanenta calda, timp de cateva ore. Cataplasma
de in calmeaza durerile, ajuta la fluidificarea si evacuarea puroiului din
abcese si furuncule. Pentru a se crea o actiune antiseptica, e bine ca la faina
de in sa se adauge si flori de musetel pulverizate.
Pentru copii mici, cataplasmele de mustar se fac amestecate cu faina de in pentru a scadea actiunea iritanta a mustarului.
In cistite (inflamatiile basicii urinare) se fac spalaturi calde sau bai cu fiertura din 2-4 linguri de seminte la 500 g apa.
In arsuri se foloseste uleiul de in amestecat in parti egale cu apa de var. Se pune totul intr-o sticla curata si se agita pana se formeaza un lichid alb-laptos, cu care se unge arsura. Aceasta are proprietatea de a calma durerile, racori si vindeca rana.
Pentru copii mici, cataplasmele de mustar se fac amestecate cu faina de in pentru a scadea actiunea iritanta a mustarului.
In cistite (inflamatiile basicii urinare) se fac spalaturi calde sau bai cu fiertura din 2-4 linguri de seminte la 500 g apa.
In arsuri se foloseste uleiul de in amestecat in parti egale cu apa de var. Se pune totul intr-o sticla curata si se agita pana se formeaza un lichid alb-laptos, cu care se unge arsura. Aceasta are proprietatea de a calma durerile, racori si vindeca rana.
Industria
inului este în reducere în perioada
actuala, folosind doar 3,1% din totalul materiei prime textile. Inul are o arie
de cultura relativ restânsa: vestul si centrul partii europene a CSI (Letonia,
Estonia, Lituania, zona Sankt Petersburg, Bielorusia cu renumitele centre
industriale, Smolensk, Kostrona si alte centre în Siberia de vest). Mentionam
culturi de in si în Polonia, Germania - partea de nord-est, Cehia, Slovacia,
Ungaria si pe suprafete mai mici în Belgia, Olanda, nordul Frantei, Anglia.
Canepa :
Canepa este o planta anuala. Aceasta se cultiva pentru fibre textile,
pentru funii si sfori. Semintele de canepa se dau hrana la pasari sau din ele
se extrage ulei.
Încã din cele mai vechi timpuri
cânepa a fost o plantã traditionalã a românilor obtinându-se productii record
pe teritoriul tãrii noastre. Încercãm acum relansarea acestei vechi traditii
combinând tehnologia modernã cu vasta experienta dobânditã în trecut începâd de
la cercetare, culturã, industrializare si pânã la comercializare.
Stigmatul de drog pus canepii industriale a facut ca o ramura
importanta a agriculturii sa se afle acum in pragul dezastrului. Si daca la noi
aceasta planta este considerata non-grata, Uniunea Europeana este dispusa la a
subventiona investitii in realizarea culturilor de canepa.
Din canepa indiana se extrage marijuana sau hasisul. De altfel, canepa cultivata in Romania, cannabis sativa, se deosebeste fundamental de planta din care se extrage produsul halucinogen THC (tetrahidrocanabinol), atat prin forma, cat mai ales prin concentratia de drog: maximum 0,2% in canepa obisnuita, fata de peste 1% in cea indiana. De fapt, canepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele tehnice: nimic nu se arunca, totul e valorificat, iar produsele obtinute sunt folosite de la fabricarea banalei funii pana in industria cosmetica sau auto. Dar avantajele cultivarii si industrializarii acestei plante nu se opresc aici: cultivarea poate fi facuta in conditii bune in toata tara, iar terenul devine in anul urmator propice cultivarii cerealelor deoarece canepa ucide buruienile. Nu in ultimul rand, cantitatea de ingrasamant chimic necesara unei productii bune este mult mai mica decat la alte culturi.
In 1989 au fost insamantate peste 56.000 de hectare cu canepa, dar in anii urmatori productia s-a prabusit. Motivul principal a fost acela ca industria de prelucrare si-a inchis topitoriile si filaturile de canepa, afirma Elena Tatomir, director al Directiei Implementare Politici in sectorul vegetal din Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Din cele 31 de unitati de prelucrare ale plantelor textile existente inainte de revolutie, au ramas doar 4-5 astfel de topitorii, multe fiind inchise pentru ca nu mai au materie prima. Iar materie prima nu exista pentru ca nu mai are cine sa achizitioneze canepa. Rezulta-tul nu s-a lasat asteptat - zone specializate odata in cultivarea canepii au uitat acum traditia.
Din canepa indiana se extrage marijuana sau hasisul. De altfel, canepa cultivata in Romania, cannabis sativa, se deosebeste fundamental de planta din care se extrage produsul halucinogen THC (tetrahidrocanabinol), atat prin forma, cat mai ales prin concentratia de drog: maximum 0,2% in canepa obisnuita, fata de peste 1% in cea indiana. De fapt, canepa are cea mai mare capacitate de industrializare dintre toate plantele tehnice: nimic nu se arunca, totul e valorificat, iar produsele obtinute sunt folosite de la fabricarea banalei funii pana in industria cosmetica sau auto. Dar avantajele cultivarii si industrializarii acestei plante nu se opresc aici: cultivarea poate fi facuta in conditii bune in toata tara, iar terenul devine in anul urmator propice cultivarii cerealelor deoarece canepa ucide buruienile. Nu in ultimul rand, cantitatea de ingrasamant chimic necesara unei productii bune este mult mai mica decat la alte culturi.
In 1989 au fost insamantate peste 56.000 de hectare cu canepa, dar in anii urmatori productia s-a prabusit. Motivul principal a fost acela ca industria de prelucrare si-a inchis topitoriile si filaturile de canepa, afirma Elena Tatomir, director al Directiei Implementare Politici in sectorul vegetal din Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Din cele 31 de unitati de prelucrare ale plantelor textile existente inainte de revolutie, au ramas doar 4-5 astfel de topitorii, multe fiind inchise pentru ca nu mai au materie prima. Iar materie prima nu exista pentru ca nu mai are cine sa achizitioneze canepa. Rezulta-tul nu s-a lasat asteptat - zone specializate odata in cultivarea canepii au uitat acum traditia.
Iuta :
Iuta
este o planta anuala cu tulpina inalta pana la 3m si groasa de 1 – 2 cm, cu
frunze galbene, ovale, cultivata in regiunile tropicale pentru fibrele textile
extrase din tulpina (Corchorus olitorius si capsularis). Aceasta este
intrebuintata la fabricarea panzei de sac, a covoarelor, etc.
Fibrele de iuta, care sunt matasoase la
atingere si au un usor luciu, provin din scoarta plantei cu acelasi nume. Au un
aspect placut, sunt flexibile si pot fi realizate in diverse texturi si
combinatii coloristice. Intrucat produsele finite sunt foarte moi si nu prea rezistente
la un trafic intens, ele sunt recomandate mai ales pentru dormitoare si camere
de zi.
Fibre artificiale
Fibrele artificiale obtinute prin modificarea
polimerilor naturali sunt : viscoza,
acetat, triacetat, matase cuproamoniacala. Pentru elasticitate se adauga fibre elastomere
(lycra etc.), care au o mare capacitate de alungire (se pot lungi de cinci-sase
ori sub actiunea unei forte de intindere) si de revenire rapida la lungimea
initiala
Fibrele artificiale se impart in
doua mari categorii :
·
Fibre artificiale din celuloza
regenerata ;
·
Fibre artificiale din celuloza
modificata chimic .
Fibre
artificiale din celuloza regenerata
Fibrele artificiale sunt supranumite
si fibre chimice, au devenit astfel alaturi de fibrele naturale, o baza
importanta de materii prime textile. Daca pâna la începutul acestui secol
necesitatile de îmbracaminte erau satisfacute în totalitate de produsele
naturale, la sfârsitul secolului 70% din aceste necesitati vor fi satisfacute
de fibrele chimice.
Cel mai important produs de acest tip este vascoza.
Alt tip de fibra artificiala este matasea cuproxam.
Vascoza :
Vascoza
se mai numeste si reion sau matase artificiala. Aceasta este
constituita din macromoleculele de celuloza aproape pura cu un grad de
polimerizare mai mic decat al celulozei din bumbac si cu o rezistenta mecanica
mai scazuta. Fibrele de vascoza sunt mai hidrofile decat cele din bumbac.
Matasea
cuproxam :
Comportarea
acestei fibre artificiale este asemanatoare cu cea a vascozei.
Fibre
artificiale din celuloza modificata chimic
Cea
mai importanta fibra de acetat de celuloza este matase acetat.
Matasea
acetat :
Matasea
acetat este o fibra
obtinuta din celuloza, iar tehnic este denumita acetat de celuloza. Acetatul
arde usor, cu o flacara licaritoare, care nu poate fi stinsa cu usurinta.
Celuloza care arde face picaturi si lasa o cenusa grea, densa. Mirosul este
similar cu cel al talasului ars. Aceasta se foloseste la fabricarea unor
materiale plastice.
Procedeul acetat realizeaza matasea
acetat, folosind acetatul de celuloza. Solutia acestuia in acetona este supusa
filarii la cald (uscata). Solventul se evapora si este recuperat, iar firul de
acetat de celuloza coaguleaza si se intareste. Tesaturile de matase acetat sunt
mai rezistente dar mai putin higroscopice decat cele din matase vascoza. La noi
in tara fibrele artificiale se fabrica prin procedeul vascoza la Braila, Lupeni
si Popesti-Leordeni.
Fibre sintetice
O ramura mai recenta a fibrelor
chimice care s-a dezvoltat în ultimi 40 de ani într-un ritm extraordinar o
reprezinta fibrele sintetice. Aceste fibre sunt rodul dezvoltari uneia dintre
cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a
fost posibila doar atunci când cercetarea a relevat caracteristicile necesare
unui polimer fiabil: sa fie filiform (adica fara ramificari sau reticuli ai
catenelor); sa aiba o masa moleculara potrivita, sa poata fi orientat si
cristalizat; sa fie solubil în solventi sau sa se topeasca fara descompunere.
Fibrele sintetice au unele
proprietati superioare celor naturale printre care: rezistenta mecanica foarte
buna, rezistenta chimica excelenta, rezistenta la molii si la putrezire.
Fibrelor sintetice li se pot conferi proprietati pe care nu le au cele
naturale: neinflamabilitate, rezistenta la temperaturi mari etc. Exista însa si
proprietati nesatisfacatoare: absorbtie de umiditate scazuta, încarcare
electrostatica mare, efecte de scamosare(pilling), colorabilitate mai dificila.
Odata cu aparitia unor noi tipuri de
fibre sintetice, la procedeele de filare cunoscute s-au adaugat altele noi:
filarea din topitura si, mai recent, filarea din suspensie, filarea din
semitopitura etc.
În general, schema de obtinere a unei
fibre sintetice este:
prepararea polimerului -> filare -> etirare -> încretire -> fixare.
În ultima perioada de timp, foarte utilizata este si cofilarea. Fibrele cofilate au doua structuri: "coaja-miez" si "una lânga alta"("side by side").
Fibrele coaja-miez au un miez dintr-un polimer care confera fibrei rezistenta, elasticitate etc., si o coaja din alt polimer pentru scaderea încarcarii statice, cresterea luciului, reducerea pillingului etc.
prepararea polimerului -> filare -> etirare -> încretire -> fixare.
În ultima perioada de timp, foarte utilizata este si cofilarea. Fibrele cofilate au doua structuri: "coaja-miez" si "una lânga alta"("side by side").
Fibrele coaja-miez au un miez dintr-un polimer care confera fibrei rezistenta, elasticitate etc., si o coaja din alt polimer pentru scaderea încarcarii statice, cresterea luciului, reducerea pillingului etc.
Structura "side by side"
poate, de exemplu, sa confere o încretire mare fibrei daca cei doi polimeri au
contractii diferite.
Fibrele
poliamidice :
Acestea sunt constituite din macromolecule filiforme (fara catene
laterale) in care grupele amidice, care sunt polare si hidrofile, alterneaza cu
portiuni de catene hidrocarbonate nepolare si hidrofobe, asemanator cu
structura fibrelor proteinelor.
Nylon
:
Aceste
fibre sunt folosite pentru obtinerea articolelor turnate, a textilelor si a
suturilor medicale. Fibrele de nailon sunt rezistente si mult mai rezistente
decat matasea si relativ insensibile la umezeala si mucegai.
Nylon-ul este o poliamida obtinuta din
petrol. Nylon-ul se topeste si apoi arde rapid, daca flacara ramâne pe fibra
topita. Daca se poate mentine flacara pe nylon-ul care arde, se simte un miros
de plastic ars.
Fibrele
poliesterice :
Acestea au ca reprezentant important Terilena (Terom, Dacron) care
rezulta prin poliestificarea (cu eliminare de apa) a acidului tereftalic cu 1,2
etandiol. Acest tip de fibre au caracter puternic hidrofob si sunt rezistente
la lumina,caldura, sifonare.
Poliesterul este un polimer obtinut dintr-un
amestec de carbune, apa si produse petroliere. Poliesterul se topeste si arde
în acelasi timp, topitura si cenusa pot sa adere repede la orice suprafata, se
lipeste inclusiv de pielea omului, generând arsuri. Fumul de la poliesterul ars
este negru, însotit de un miros dulceag.
Fibrele poliesterice au la baza tot
reactia de policondensare, dar între un diacid (sau diester) si un diol.
Reactia decurge în doua etape: esterificarea (sau transesterificarea) si
policondensarea. Fibra poliesterica produsa în cea mai mare cantitate este
polietilentereftalatul. Reactia are loc prin agitare în vid, iar ambele sale
etape necesita catalizatori. Polimerul este filat din topitura ca si
poliamidele.
Fibrele de acril :
Fibrele de
acril sau tehnologic
acrilonitrilul sunt obtinute din produse petroliere naturale. Acrilii ard usor
datorita structurii lor specifice. Un chibrit sau o tigareta cazuta pe o patura
de acril o poate arde; viteza de ardere este mare, daca nu se intervine pentru
stingere. Cenusa este densa. Mirosul este neplacut, astringent.
Dintre fibrele preparate prin
polimerizare radicala doua au o importanta deosebita: fibrele acrilice si
fibrele polivinilalcoolice. De fapt, fibrele acrilice au la baza
copolimeri ai acrilonitrilului cu acetat de vinil, metil, metacrilat etc.
Copolimerul este dizolvat într-un solvent potrivit (ca dimetilformamida,
dimetil sulfoxid, carbonat de etilena, solutii de tiocianat) si se fileaza prin
filare umeda sau uscata.
Polimerizarea ionica :
Polimerizarea ionica este utilizata
la obtinerea fibrelor de polipropilena si polietilena. Fibrele de polipropilena
au avut o dezvoltare dinamica în ultimi ani, datorita rezistentei ia agentii
chimici, precum si datorita greutatii specifice foarte mici. O asemenea
structura se obtine doar prin polimerizarea ionica. Unul dintre sistemele
catalitice utilizate este Ziegler-Natta, adica TiCl3 + Al(C2H5)3. Filarea se
face din topitura.
Polimerul :
Polimerul :
Polimerul este o substanta
macromoleculara a carei molecule este formata prin unirea in lant a doua sau
mai multe molecule de monomer.
Polimerul se dizolva în apa fierbinte
si se fileaza într-o baie de sulfat de sodiu. Urmeaza tratarea cu formaldehida,
pentru a esterifica o parte din grupele OH. Astfel se confera polimerului
rezistenta la apa.
Fibrele obisnuite prin polimerizare
sau copolimerizarea clorurii de vinil (CH2=CHCl) au o importanta mai mica
datorita temperaturii joase de topire.
Fibrele polivinilalcoolice se obtin prin polimerizarea acetatului de vinil urmata de hidroliza polimerului cu soda caustica de alcool metili.
Dupa metoda de preparare a polimerului se cunosc:
- Fibre preparate prin policondensare;
- Fibre preparate prin polimerizare radicala;
- Fibre preparate prin polimerizare ionica;
- Fibre preparate prin alte procedee.
Fibrele polivinilalcoolice se obtin prin polimerizarea acetatului de vinil urmata de hidroliza polimerului cu soda caustica de alcool metili.
Dupa metoda de preparare a polimerului se cunosc:
- Fibre preparate prin policondensare;
- Fibre preparate prin polimerizare radicala;
- Fibre preparate prin polimerizare ionica;
- Fibre preparate prin alte procedee.
Comentarii
Trimiteți un comentariu