Treceți la conținutul principal

FAPTUL GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOARE ADAUGATA

           

FAPTUL GENERATOR SI EXIGIBILITATEA TAXEI PE VALOARE ADAUGATA

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, aparut  relativ de curand in peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de raspandire destul de larga la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia in Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru
introducerea lui in sistemul fiscal propriu.
          La baza aparitie taxei pe valoarea adaugata sta impozitul pe circulatia marfurilor. Trecerea la taxa pe valoarea adaugata a facut posibila evitarea impozitarii in cascada a circulatiei marfurilor. Prin impozitarea in cascada, care era caracteristica impozitului pe circulatia marfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior, ajungandu-se astfel la a calcula impozitul afrent unui venit impozabil in cadrul caruia era cuprins impozitul datorat anterior.
          Dupa cum am mentionat anterior, taxa pe valoarea adaugata a aparut pentru prima oara in Franta in anul 1954, in sfera de actiune a acesteia fiind incluse serviciile si comertul cu ridicata. Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata a fost extinsa si asupra altor activitati, in special asupra comertului cu amanuntul (generalizarea taxei pe valoarea adaugata avand loc in Franta in ianuarie 1968).
          Concomitent cu Franta si alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adaugata, iar in Uniunea Europeana organele de decizie au declarat  acest impozit ca impozit general pentru state, mergand ulterior pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din taxa pe valoarea adaugata colectata de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.
          Taxa pe valoarea adaugata este un impozit  indirect deoarece se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizata de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final.
La baza taxei pe valoarea adaugata stau o serie de principii sau caracteristici:
·        Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului
·        Teritorialitatea impozitului
·        Deductibilitatea impozitului
·        Transparenta impozitului
·        Unicitatea impozitului
·        Fractionalitatea platii impozitului.
Taxa pe valoare adaugata respecta principiul universalitatii impunerii deoarece, cu exceptiile prevazute de lege, se aplica asupra tuturor operatiunilor cu plata si asimilate acestora, efectuate, in mod independent, de catre persoanele fizice si juridice.
          Teritorialitatea impozitului se refera la locul unde are loc impunerea circulatiei bunurilor si serviciilor. La stabilirea teritorialitatii taxei pe valoarea adaugata stau la baza principiile originii si destinatiei.
          In cazul aplicarii principiului originii se tine cont de valoarea adaugata tuturor bunurilor indigene.
          Principiul originii in stabilirea taxei pe valoarea adaugata determina sa fie supuse impozitarii atat bunurile care vor fi produse si consumate in tara, cat si bunurile care vor fi produse si exportate. Deci, se impoziteaza valoarea adaugata obtinuta pe teritoriul national, indiferent de destinatia bunurilor. In acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxei pe valoarea adaugata deoarece la momentul importului acestea nu au creat plus valoare pe teritoriul national.
          Sistemul aplicarii taxei pe valoarea adaugata avand la baza principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe valoarea adaugata pe venit, altfel spus, cota taxei pe valoarea adaugata se aplica asupra diferentei dintre volumul vanzarilor si volumul achizitilor de la alte firme.
          In cazul aplicarii principiului destinatiei la impozitarea cu taxa pe valoarea adaugata are loc impunerea valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul national, indiferent daca aceasta valoare adaugata este realizata in tara sau in strainatate. Ca urmare a aplicarii acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent daca provine din productie proprie sau din import.
          Acest sistem de calcul al taxei pe valoarea adaugata, plecand de la principiul destinatiei, este folosit in marea majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect.
          Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugata se ofera posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adaugata platita anterior din taxa pe valoarea adaugata colectata ca urmare a vanzarii bunurilor si prestarii serviciilor, taxa pe valoarea adaugata care este datorata statului reprezentand diferenta dintre taxa colectata si taxa achitata ca urmare a cumpararilor sau beneficierii  de prestarea unor servicii. Exista si unele exceptii de la aplicarea acestui principiu, care se refera la neacordarea dreptului de deducere a taxei pe valoatea adaugata platita la aprovizionare (reglementate expres prin actele normative), insa, ca regula generala, putem retine deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata.
          Transparenta impozitului intervine datorita faptului ca T.V.A. datorata statului de catre un agent economic este aferenta valorii adaugate de el la bunul respectiv.
          Datorita fractionalitatii platii taxei pe valoarea adaugata, statul poate sa procure resursele necesare desfasurarii activitatii sale treptat, pe masura realizarii bunului, nefiind nevoie sa astepte pana la vanzarea finala.
In tara noastra, in conditiile trecerii la economia de piata si ca urmare a urmaririi alinierii fiscalitatii la practica tarilor dezvoltate, impozitul pe circulatia marfurilor, care functiona ca un impozit indirect, a fost inlocuit cu taxa pe valoarea adaugata.
          Aceasta inlocuire a impozitului pe circulatia marfurilor cu taxa pe valoarea adaugata constituie o conditie ce trebuie implinita pentru a adera la Uniunea Europeana.
          Pentru introducerea taxei pe valoarea adaugata au fost luate o serie de masuri referitoare la impozitul pe circulatia marfurilor, pentru a facilita trecerea de la un impozit la altul. Astfel, in 1991, s-a redus la cinci numarul cotelor de impozit pe circulatia marfurilor aferente bunurilor si serviciilor si s-a instituit un nou impozit indirect (acciza) pentru unele produse si articole considerate de lux.
          Cu toate acestea, se impunea reducerea numarului cotelor impozitului pe circulatia marfurilor la una sau doua, precum si includerea in sfera de impozitare a acestuia a majoritatii bunurilor si serviciilor. Prin aplicarea impozitului pe circulatia marfurilor nu era impozitat comertul cu amanuntul.
          Inainte de implementarea taxei pe valoarea adaugata s-a cautat sa se extinda campul de aplicare a impozitului pe circulatia marfurilor la unele produse si prestari de servicii, cum ar fi, de exemplu, produse agricole, activitatea postala si de telecomulnicatii, transportul de calatori si de marfuri etc.
          Taxa pe valoarea adaugata a fost introdusa in Romania prin Ordonanta de Guvern nr. 3/1992, aprobata prin  Legea nr.130 din decembrie 1992, legea nr. 354/2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 371 din 1 iunie 2002 , toate acestea fiind abrogate de noul Cod Fiscal publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003 si fiind un impozit platit atat de persoanele fizice cat si juridice a capatat o importanta foarte mare. De aceea cunoasterea caracteristicilor acestui impozit este necesara, platitorul trebuind sa cunoasca atat cota acestui impozit dar si operatiunile pentru care se plateste T.V.A si pe cele exonerate de la plata.
          Asa cum a fost stabilita, aceasta taxa reprezinta un impozit indirect care, spre deosebire de impozitul pe circulatia marfurilor, se aplica pe intreg circuitul economic, pana la utilizatorul final al produselor sau serviciilor, insa numai la valoarea adaugata in fiecare faza a acestui circuit.
          Valoarea adaugata este egala cu diferenta dintre vanzarile si cumpararile aceluiasi stadiu al circuitului economic sau diferenta rezultata scazand din valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate valoarea bunurilor achizitionate si a serviciilor receptionate, intr-o perioada de timp, de regula lunar.
          Perceperea taxei pe valoarea adaugata s-a facut sub forma unor cote procentuale diferentiate in functie de anumite criterii, insa pentru acelasi produs se percepe acelasi impozit, indiferent de intinderea circuitului economic pe care acesta il parcurge.
          Se observa ca si la noi in tara se respecta principiul unicitatii impozitului. Ca urmare a acestui fapt, taxa perceputa in final fiind egala cu cea rezultata prin aplicarea cotei de impozitare asupra intregii valori finale pe care o capata produsul in faza transmiterii sale in proprietatea consumatorului final.
          De asemenea se respecta si fractionalitatea platii impozitului, taxa pe valoarea adaugata fiind perceputa fractionat la trecerea de la un stadiu la altul, in functie de valoarea adugata la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs. Cuantumul taxei pe valoare adaugata se stabileste in ultima faza prin care produsul circula da la aparitia sa pana in momentul trecerii la consumatorul final. Perceperea taxei are loc fragmentat, in fiecare faza a circuitului economic, corespunzator cu valoarea care i se adauga in fiecare faza a circuitului.
          Un alt principiu al taxei pe valoarea adaugata se refera la aria ei de aplicare. Pentru tara noastra, in ceea ce priveste teitorialitatea taxei pe valoarea adaugata, se aplica principiul destinatiei, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a bunurilor sau serviciilor care se comercializeaza sau sunt prestate in Romania, indiferent daca provin de la producatori interni sau din import. Bunurile importate sunt impozitate in Romania la intrarea acestora in tara (o data cu inregistrarea declaratiei vamale de import).
          Prestarile de servicii sunt impozabile atunci cand sunt utilizate in Romania, indiferent de locul unde este situat sediul sau domiciliul prestatorului.
          Conceperea si functionalitea T.V.A. a avut in vedere si posibilitatea limitarii evaziunii fiscale in sensul ca neplata ei in fazele anterioare duce la sporirea taxei in fazele ulterioare ale circuitului economic. Ca urmare a acestui fapt, agentii economici care cumpara produse sau bunuri sunt interesati sa verifice daca furnizorul acestora a calculat corect partea de taxa care ii revenea.     
          Conform art. 125 din Codul Fiscal Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 927 din 23/12/2003  - Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.
          Taxa pe valoarea adăugată se stabileste asupra operatiunilor privind transferul  proprietatii bunurilor, precum si asupra celor privind prestarile de servicii si se aplica in fiecare stadiu al circuitului economic ( productie, desfacere angro, desfacere en detail).
Taxa pe valoare adaugata este considerata  un procedeu modern de impunere indirecta, care inlocuieste impozitul pe circulatia marfurilor , inlaturind inconvenientele impunerii multiple in cascada a marfurilor si produselor , impunere care presupunea impozitarea repetata (adica impozit la impozit) si diferita a aceluiasi produs in raport de modul de productie sau de destinatia acestuia.
          Conform art. 140, cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.
          Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrari de bunuri:
a)          dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri, expoziţii;
b)         livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate exclusiv publicităţii;
c)          livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor dentare;
d)         livrările de produse ortopedice;
e)          medicamente de uz uman şi veterinar;
f)           cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la Art. 134 alin. (5) şi Art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplică cota în vigoare la data exigibilităţii taxei.



Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată sunt operaţiuni impozabile:
-         livrarea de bunuri
-         prestarea de servicii
-         schimburi de bunuri sau servicii
-         importul de bunuri
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii (art.126 C.fiscal):
a)     constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
b)    locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c)     livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă.
d)    livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activităţile economice
          În sensul Art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacă cel puţin una dintre condiţiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinită, operaţiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată.
          Operaţiunile desfăşurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum şi livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii efectuate din România pentru unităţi din zonele libere sau porturile libere şi cele efectuate de unităţi din zonele sau porturile libere pentru unităţi din România sunt considerate operaţiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevăzute de titlul VI al Codului fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adăugată, se înţeleg porturile care beneficiază de facilităţile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor, republicată.
          Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii trebuie să fie efectuate cu plată. Această condiţie implică existenţa unei legături directe între operaţiune şi contrapartida obţinută. Pentru a se determina dacă o operaţiune poate fi plasată în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată trebuie ca aceasta să aducă un avantaj clientului şi preţul să fie în legătură cu avantajul primit, astfel:
a)     condiţia referitoare la existenţa unui avantaj în folosul clientului este îndeplinită atunci când există un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigură finanţarea sau, în absenţa acestuia, atunci când operaţiunea a fost efectuată, să permită să se stabilească un asemenea angajament. Această condiţie este compatibilă cu faptul că serviciul a fost colectiv, nu a fost măsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaţii legale;
b)    condiţia referitoare la existenţa unei legături între operaţiune şi contrapartida obţinută este respectată chiar dacă preţul nu reflectă valoarea normală a operaţiunii, este achitat sub formă de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preţ, nu este plătit de către beneficiar, ci de un terţ.
Faptul ca taxa pe valoare adaugata se calculeaza asupra pretului facturat de fiecare agent economic care intervine in circuitul economic creeaza impresia ca acesta suporta intreaga taxa. In realitate, prin deducerea  taxei pe valoare adaugata platita in stadiile anterioare ale circuitului economic, fiecare agent economic plateste taxa aferenta valorii adaugate prin activitatea sa, taxa pe care o recupereaza la transferul proprietatii bunurilor produse. Cel care suporta taxa este in ultima instanta consumatorul final.
Din cele de mai sus rezulta ca fiecare persoana fizica sau juridica plateste efectiv la buget numai taxa pe valoare adaugata aferenta valorii create prin activitatea sa.
Bunurile imobile care intra sub incidenta T.V.A. in cadrul transferului dreptului de proprietate intre contribuabili, precum si intre acestia si persoane fizice sunt: locuintele, vilele, constructiile comerciale, industriale, agricole, terenurile, bunurile mobile care nu pot fi detasate fara a fi deteriorate sau a antrena deteriorarea imobilelor.
De asemenea, daca o societate comerciala transfera dreptul de proprietate aferent unui bun imobil, de exemplu un teren, catre o persoana fizica, ea va inregistra in evidenta sa T.V.A. colectata ca urmare a livrarii, ca si in cazul transferului dreptului de proprietate catre o societate comerciala.
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde şi importul de bunuri.
In sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata intra bunurile introduse in tara direct sau prin intermediari autorizati, de catre orice persoana fizica sau juridica, in conditiile prevazute de Regulamentul Vamal. De asemenea, intra sub incidenta T.V.A. si seviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul in strainatate daca locul prestarii se considera a fi in Romania. Rezulta ca operatiunile de mai sus sunt impozabile si atunci cand sunt realizate de persoane fizice neinregistrate ca platitori de T.V.A.
Conform Art. 128 din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se înţelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar către o altă persoană, direct sau prin persoane care acţionează în numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele second-hand, încredinţate în vederea vânzării în baza unui contract de consignaţie, data livrării bunurilor de la consignant la consignatar se consideră a fi data vânzării bunurilor de către consignatar către beneficiar. Facturarea bunurilor de către consignant către consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute.
De exemplu :
-         Se consideră livrare de bunuri, produsele agricole reţinute drept plată în natură a prestaţiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, care prestează servicii pentru obţinerea şi/sau prelucrarea produselor agricole, precum şi plata în natură a arendei.
-         Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executării silite se consideră livrare de bunuri numai dacă debitorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.
Transmiterea de bunuri efectuată pe baza unui contract de comision la cumpărare sau la vânzare se consideră livrare de bunuri atunci când comisionarul acţionează în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată cumpărător şi revânzător. Comisionarul îşi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în factura fiscală emisă pe numele său de vânzătorul stabilit în România sau a celei din declaraţia vamală de import, în cazul în care vânzătorul este o persoană stabilită în străinătate, conform prevederilor cap. X "Regimul deducerilor" din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementărilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operaţiunilor efectuate de comisionar.
Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:
a)     închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b)    transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;
c)     angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;
d)    prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice sau potrivit legii;
e)     intermedierea efectuată de comisionari, care acţionează în numele şi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
Atat faptul generator cat si exigibilitatea, sunt doua elemente deosebit de importante ale taxei pe valoare adăugată, in functie de care se determina momentul in care ia nastere, pe de o parte obligatia agentului economic de a plati taxa, iar pe de alta parte, dreptul organelor fiscale de a pretinde, la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de stat.
          Ca regula generala atat faptul generator cat şi exigibilitatea, iau nastere in acelasi moment, si anume la livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor. Faptul generator este folosit in practica pentru determinarea regimului aplicabil in caz de schimbare a legislatiei.
          Astfel, in situatia introducerii taxei pe valoare adaugata de la 1 iulie 1993, toate livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate incepand cu aceasta data se supun taxei indiferent de data incheierii contractelor, a executarii produselor sau prestarii serviciilor.
          Exigibilitatea are o mare insemnatate practica deoarece pe baza ei se stabileste data platii taxei rezultata din decontul prezentat organelor fiscale cuprinzand operatiile impozabile realizate intr-o anumita perioada.
          Obligatia platii taxei pe valoare adaugata ia nastere la:
-         data inregistrarii declaratiei vamale, in cazul importului de bunuri, sau la data receptiei de catre beneficiari pentru serviciile din import ;
-         data vanzarii bunurilor catre beneficiari in cazul operatiilor prin intermediari sau consignatie ;
-         data emiterii documentelor in care se consemneaza preluarea unor bunuri achizitionate sau fabricate de agentul economic, in vederea folosirii, sub orice forma, sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice in mod gratuit;
-         data documentelor prin care se confirma prestarea de catre agentii economici a unor servicii, cu titlu gratuit, pentru alte persoane fizice sau juridice
-         data colectarii monedelor din masina pentru marfurile vandute prin masini automate.
Exigibilitatea este dreptul organelor fiscale de a pretinde platitorului, la o anumita data, plata taxei datorata bugetului de stat.
Conform art. 134. din Codul Fiscal, faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei. Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.
     Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă, la data livrării de bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepţiile prezentate mai jos.
     Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator şi intervine:
a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii;
c)     la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înţelege încasarea parţială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării.
         Pentru lucrările imobiliare care se finalizează într-un bun imobil, antreprenorii pot să opteze pentru plata taxei pe valoarea adăugată la data la care ia naştere faptul generator al taxei, respectiv data livrării, pentru lucrările imobiliare care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a)     sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaţia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivă;
b)     valoarea bunurilor încorporate în lucrările imobiliare depăşeşte 50% din preţul negociat între antreprenor şi beneficiar.
       Opţiunea se comunică organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, printr-o declaraţie prin care acesta se obligă să colecteze, la data livrării, taxa pe valoarea adăugată aferentă lucrărilor. Declaraţia de opţiune se comunică pentru fiecare lucrare imobiliară.
        După comunicarea opţiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adăugată înainte de data livrării pentru lucrările imobiliare respective.
        Nerespectarea acestor condiţii atrage anularea opţiunii şi obligarea la colectarea taxei pe valoarea adăugată aferente avansurilor încasate.     Antreprenorul poate renunţa oricând la această opţiune, situaţie în care  are obligaţia de a colecta taxa pe valoarea adăugată aferentă avansurilor încasate. În aceste situaţii, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansurilor.



     De regula, taxa pe valoare adaugata este exigibila la realizarea faptului generator. De la acest principiu sunt si derogari prevazute in art.135 din C. fiscal: 
·        Pentru serviciile efectuate de persoanele impozabile stabilite în străinătate, pentru care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe valoarea adăugată, exigibilitatea taxei intervine la data primirii facturii prestatorului sau la data achitării parţiale sau totale a serviciului, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată. Pentru operaţiunile de închiriere de bunuri mobile şi operaţiunile de leasing contractate cu un prestator stabilit în străinătate, denumite în continuare operaţiuni de leasing extern, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor. Dacă se efectuează plăţi în avans, exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data efectuării plăţii.
·         În cazul livrării de bunuri cu plata în rate între persoane stabilite în ţară, al operaţiunilor de leasing intern, de închiriere, de concesionare sau de arendare de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la fiecare din datele specificate în contract pentru plata ratelor, respectiv a chiriei, redevenţei sau arendei. În cazul încasării de avansuri faţă de data prevăzută în contract, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data încasării avansului. In astfel de situatii desi factura se intocmeste pentru valoarea integrala a bunului sau serviciului, taxa este exigibila numai pentru suma prevazuta a fi incasata in luna pentru care se intocmeste decontul.
·        Pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii care se efectuează continuu, dând loc la decontări sau plăţi succesive (energie electrică şi termică, gaze naturale, apă, servicii telefonice şi altele similare), exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data întocmirii documentelor prin care furnizorii/prestatorii au stabilit cantităţile livrate şi serviciile prestate, dar nu mai târziu de finele lunii următoare celei în care s-a efectuat livrarea/prestarea. Acestea se consideră că sunt efectuate în momentul expirării perioadelor la care se referă aceste decontări sau plăţi.
·        În cazul livrării de bunuri sau prestării de servicii, realizate prin intermediul unor maşini automate de vânzare sau de jocuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se extrage numerar din automatul de vânzare sau de jocuri.
·        Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată aferentă sumelor constituite drept garanţie pentru acoperirea eventualelor reclamaţii privind calitatea lucrărilor de construcţii-montaj ia naştere la data încheierii procesului-verbal de recepţie definitivă sau, după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acestuia.
·        În cazul unui import de bunuri, taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă la data când se generează drepturi de import pentru bunurile respective, conform legislaţiei vamale în vigoare.
Atunci când bunurile sunt plasate, după intrarea lor în ţară, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată (art.131 C. fiscal). Totuşi, acestea sunt supuse reglementărilor vamale în ceea ce priveşte plata sau, după caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se află în regim vamal suspensiv. Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul căruia bunurile ies din aceste regimuri.
     Regimurile vamale suspensive la care se face referire la art. 131 din Codul fiscal sunt cele prevăzute de legislaţia vamală în vigoare. Astfel de operaţiuni pot avea drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de bunuri aflate în regim de perfecţionare activă şi altele de această natură.
     In principiu, faptul generator de taxa si exigibilitatea taxei intervin concomitent, in momentul in care se efectueaza livrarea bunului sau prestarea serviciului ori importul.

Prevederile  art. 10, din Directiva a VI-a, 77/388/CEE  cu privire la faptul generator şi exigibilitatea TVA sunt, în prezent, complet armonizate. Toate situaţiile în care exigibilitatea taxei poate fi anticipată sau ulterioară faptului generator au fost preluate în proiectul de lege privind taxa pe valoarea adaugată. 
 De lege ferenda, statele pot sa prevada , pentru anumite operatiuni sau pentru unii platitori, ca taxa sa devina exigibila cat mai tarziu:
-         la primirea facturii
-         la incasarea pretului
-         intr-un anumit interval de la data faptului generator, in cazul neprimirii sau primirii cu intarziere a facturii.















BIBLIOGRAFIE:

1.     CODUL FISCAL din 22/12/2003, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr.927 din 23/12/2003
2.     Dan Grosu Saguna – Drept financiar si fiscal – Editura Eminescu, Bucuresti 2000
3.     Taxa pe valoare adaugata in Romania -Constantin Tufan

                                                                       -Ioan Tempea, Editura All
     4.   Finante Publice - editia a II-a – 2001
                    Acad. prof. univ. dr. Iulian Vacarel
                Prof. univ. dr. Gabriela Anghelache
                Prof. univ. dr. Gh. D. Bistriceanu








Comentarii