Treceți la conținutul principal

Enigma Otiliei

1 Preliminarii Secolul XIX a cunoscut mai multe curente literare. In prima jumătate a secolului s-a impus romantismul, pe la jumătatea secolului s-a impus in proza realismul. Intre 1860-1885 s-au impus 2 curente poetice, parnasianismul si simbolismul. Câtre sfirsitul sec. in proza s-a impus naturalismul, un curent literar derivat din realism. Aşadar, realismul este un curent literar născut la jumătatea sec. si specific prozei. Numele curentului a fost dat de pictorul francez Courbet. Ideea este ca scriitorii realişti se inspira din realitate si o oglindesc aşa cum este ea fara infrumusetari si modificări. Cei mai de seama reprezentanţi ai realismului francez au fost Balzac si Standel. Romanele realiste au câteva caracteristici aparte; personajul realist este un om tipic in amprejurari tipice. Balzac isi dădea osteneala sa reconstituie societatea aşa cum era ea si a creat tipuri ca: arivistul, ambiţiosul, avarul, aventurierul, bancherul, etc. In operele realiste un personaj principal este banul. Balzac descrie cu insistenta interioarele, exterioarele, imbracamintea personajelor pentru ca acestea puteau sa caracterizeze un personaj. Stilul realist este unul simplu fara podoabe. Inca o caracteristica a stilului lui Balzac consta in faptul ca inca din primele rânduri ale romanelor sale el situa cu mare precizie acţiunea in spaţiu si timp. G. Calinescu a fost cel mai mare critic si istoric literar din România si un romancier de valoare. El aprecia, ca pe la 1930, romanul romanesc a trecut prea repede la modernism si nu s-a insistat destul asupra metodei balzaciene care este o metoda fundamentala in roman. In mod demonstrativ el a scris in 1938 romanul „Enigma Otiliei” in care a folosit metoda balzaciana. 2 Tema romanului Tema romanului „Enigma Otiliei” este specific balzacian. Romanul este istoria unei moşteniri, totodată romanul mai dezvolta o tema balzaciana si anume tema paternităţii. La modul cel mai general romanul „Enigma Otiliei” descrie mica burghezie bucureşteana de la începutul sec. XX si anume 1909-1911. 3 Subiectul romanului Romanul începe in cea mai pura metoda balzaciana. Intr-o seara din luna iulie a anului 1909 pe la orele 10 un tanar venea cu o valiza in mana de pe strada Sfinţii Apostolii pe strada Antim. Tanarul era Felix Sima, el terminase liceul la Iaşi si venea la Bucureşti sa locuiască la tutorele sau moş Costache Giurgiuveanu . Felix ajunge la casa lui moş Costache Giurgiuveanu si ii deschide chiar bătrânul. Acesta se bâlbâie si este pe punctul sa nu-l primească, spre norocul lui, Felix este întâmpinat cu bucurie de Otilia fiica celei de-a doua soţii a bătrânului, si Felix si Otilia erau orfani si aveau cam aceiaşi vârsta. Felix este condus intr-o camera mare in care se afla mai mulţi oamenii. Autorul ii prezintă pe rând cititorului, pe fiecare cu trăsătura de caracter dominanta. Gazda moş Costache este un avar, Aglae, sora lui mai mica, este o baba rea deoarece ii jigneşte cu doua replici pe Felix, Otilia si Pascalopol. Aurica este fiica Aglaiei, este inca nemăritata, rea ca si mama ei si reprezintă tipul femei bătrâne. In odaie se mai afla Simion Tulea şotul Aglaei care da dovada de o nebunie incipienta si Titi Tulea fiul Aglaei un tanar care se leagănă de pe un picior pe altul ce a ce sugerează ca nu are prea multa minte. In zilele următoare Felix face cunoştinţa si cu alţi membrii ai clanului Tulea, Olimpia, fiica cea mare a Aglaei si Stanica Ratiu şotul acesteia. După o vreme moş Costache suferă un atac cerebral si paralizează, clanul Tulea ii ocupa casa militareste ca sa pună mana pe averea bătrânului. Moş Costache este îngrijit doar de Felix, Otilia si Pascalopol. Spre dezamăgirea celor din clanul Tulea moş Costache isi revine. Pascalopol încearcă cu multa delicateţe sa-l convingă pe moş Costache sa ii asigure viitorul Otiliei, bătrânul vinde nişte case si un restaurant si aduna o mare suma de bani cu gândul sa ii depună la banca pe numele Otiliei, când se vede insa cu bani el nu se mai indura sa se despartă de ei, in mod tipic pentru un avar el ii ascunde sub saltea. Pe neaşteptate paralizează din nou si din nou ii este ocupata casa de clanul Tulea, Stanca Ratiu pândeşte fiecare mişcare a bătrânului si descoperă ascunzătoarea banilor, ii smulge chiar in fata bătrânului si ii provoacă moartea acestuia. Cum se vede cu banii Stanica divorţează de Olimpia si se însoară cu alta femeie. Aglae isi vede năruite speranţele de a o mărita pe Aurica. Cu multa răutate Aglae si Aurica o alunga pe Otilia din casa Deşi îl iubea pe Felix, Otilia este nevoita sa se mărite cu Pascalopol, după mai mulţi ani, Felix devine medic celebru, intr-un tren care mergea la Constanta el l-a întâlnit pe Pascalopol, acesta i-a povestit ca după cativa ani, el redase Otiliei libertatea si ea se măritase cu un tinar bogat din America de Sud. Pascalopol ia mai arătat lui Felix o poza cu Otilia, spre dezamăgirea lui, Felix a văzut o femeie frumoasa dar care nu mai avea nimic din farmecul si misterul Otiliei de alta data. 4 Prezentarea fragmentului din manual: In fragment se prezintă un moment din timpul vizitei pe care o fac Felix si Otilia la moşia din Bărăgan a lui Pascalopol. Fragmentul prezintă o scena din viata moşierilor de la începutul sec. XX, G. Călinescu stapaneste bine metoda balzaciana si descrie interiorul conacului din Bărăgan. Autorul sublineaza ca locuinţa de la tara a lui Pascalopol este decorata cu aceiaşi grija ca si locuinţa din Bucureşti. El remarca faptul ca decoraţiunile se armonizează cu mediul, astfel camerele sunt decorate cu ţesături, cu vase de lut smăltuite si cu o soba de zid. Pe un perete sunt expuse arme de colecţie, care de asemenea se potrivesc bine cu un conac de la tara. Sufrageria este mobilata cu simplitate, aici predomina o masa lunga de lemn de stejar si doua bănci aşezate de o parte si cealaltă a mesei. Aceasta simplitate dezvolta bun gust. Dormitoarele au mobila mai veche, cam greoaie dar confortabile si de asemenea se potrivesc cu mediul ambiant. Singurul lucru nou este un pian pe care Pascalopol îl aduce de dragul lui Otilia. 5 Caracterizarea personajelor Intr-un fragment atât de scurt personajele nu pot fi caracterizate in toata complexitatea lor. Ele apar doar cu câteva trasaturi de caracter, si Felix si Otilia sunt nişte tineri aflaţi la vârsta romantica. Ei sunt orăşeni si cunosc viata de la tara doar din cartii, de aceea Otilia ii cere lui Pascalopol sa o lase sa călăreasca aşa cum făceau amazoanele. Felix crede ca este grozav sa dormi in fan si ideea lui este imbratisata cu entuziasm si de Otilia. Cu mult tact Pascalopol ii convinge ca dormitorul este mult mai comod decât podul cu fan. In fragment Otilia se dovedeşte a fi o fata un pic rasfatata dar fermecătoare. Ea incalca regulile cu nonşalanta si mananca fructele înaintea mesei spre disperarea lui Pascalopol. Deşi este atât de tânăra se descurca bine cu doi barbati geloşi si evita cu diplomaţie o confruntare neplăcuta. La rândul lui deşi este gelos pe Pascalopol, Felix este educat si civilizat si nu da naştere unei confruntări nelalocul ei. Pascalopol se dovedeşte a fi un bărbat matur, educat si cu mult bun gust. El este o gazda desavarsita si le explica musafirilor cum se administrează o moşie ca sa fie rentabila. Remarcam faptul ca explicaţiile lui Pascalopol cu privire la administrarea moşiei accentuează impresia de realism obiectiv. 6 Importanta fragmentului In romanul sau, George Călinescu descrie viata mici burghezii romaneşti din bucurstiul anilor 1909-1911. Autorul creaza „scene din viata de ieri” in maniera balzaciana. El descrie cu grija exterioarele, interioarele si prezintă personaje cu trasaturi de caracter dominante. Se poate afirma ca autorul descrie un mediu social.

Comentarii