duminică, 29 iulie 2012

EMINESCU SI FIZICA

EMINESCU SI FIZICA Virtuţile curiozităţii au făcut ca un mare poet al culturii noastre să fie puternic atras de cunoştinţele ştiinţifice ale timpului său, aceasta devenind uneori chiar izvor al propriei creaţii. Studiile făcute la Viena şi Berlin l-au apreciat pe Eminescu de operele unor nume cunoscute şi recunoscute ale ştiinţei –Arhimede, Galileo Galilei ,Johannes Kepler,Isaac Newton ,Daniel Bernoulli, Chales de Coulumb,Brown,Robert von Mayer,James Loule,Hermsann von Helmholtz,Rudolf Clausius etc.familiarizîndu-l totodată cu teoriile ştiinţifice ale momentului. In sprijinul acestei afirmaţii sau nu numai poemele sale,ci şi însemnările referitoare la chestiuni legate de Fizică , însemnări cuprinse de două caiete numite de Eminescu FIZIOLOGIE I şi FIZIOLOGIE II .In acestea sunt citate formulări ale unor reprezentativi oameni de ştiinţă ai vremii:Mayer ,Joule,Hirm,Helmholtz,Clausius. Manuscrisele eminesciene impresionează prin variantele domeniilor abordate,dar şi prin gradul de elaborare a informaţiei ştiinţifice cele mai ample desfăşurări avînd însemnări referitoare la matematică şi fizică.In cele ce urmează am încercat o ordonare a informaţiilor cuprinse în caietele poetului şi o prezentare a modului în care aceasta şi-au găsit o expresie lirică în opera poetului. MECANICA Ce-a mai mare parte a chestiunilor legate de mecanică şi căldură au fost extrase de poet din Annalen der Chemie und Pharmacie von Wohler une Liebig,fiind reunite sub titlul Observaţii asupra puterilor naturii. Sunt abordate aici noţiuni din domeniul mecanicii clasice newtoniene cum ar fi:masa,acceleraţia ,mişcarea rectilinie şi legea acesteia ,greutatea,forţa gravitaţională,forţa centrifugă şi mişcarea în cîmp central de forţe,lucru mecanic şi conversarea energiei mecanice. In caietele eminesciene găsim notiţe referitoare la noţiunile de repaus , mişcare şi la cauzele acestora.Legile mişcării sunt formulate corect fără a fi însoţite de relaţii matematice. Sunt subliniate principiile newtoniene ce guvernează mişcarea corpurilor,fiind luate în discuţie exemple sugestive, cum este cel al ghiulelei a cărei mişcare este modificată de frecarea cu aerul şi de propria greutate pentru a evidenţia principiul inerţiei. Principiul fundamental al dinamicii este sugerat printr-un exemplu âelebru în fizică: Dacă o locomotivă comunică unui tren într-o secundă accelerarea cutare,se cer două locomotive pentru a comunica aceiaşi accelerare unui tren de două ori atît de greu. Pentru ilustrarea principiului acţiunilor reciproce sunt folosite exemple referitoare la interacţiunea dintre piatră şi masă,cal şi căruţă,magnet şi fier: O piatră aşezată pe o masă exercită asupra ei o presiune în jos.Dar ia suferă din partea mesei o contra presiune egal de mare în sus.Un cal de tras îndărăt de hamuri spre căruţă cu o putere egal de mare cu care trage el căruţa înainte.Un magnet care atrage o bucată de fier e tot atît de tare atras de fier în direcţia opusă. In unele cazuri găsim în caiete expresii matematice ale unor legi fizice , care se subliniază o dată în plus interesul poetului pentru matematică şi fizică.Este vorba de expresiile legilor care guvernează mişcarea corpurilor sub acţiunea greutăţii: viteza în cădere liberă ( v = g • t) şi expresia spaţiului în aceiaşi mişcare ( S=at2/2) .Sunt menţionate totodată numele celor ce s-au ocupat de legile căderii libere: Galilei,care le-a intuit ,şi Newton ,care le-a stabilit statutul de axiome ale dinamicii.Eminescu surprinde faptul că întîmplări obişnuite ,observate cu atenţie ,pot conduce la descoperii remarcabile.El citează în acest sens exemplul lui Newton:Printr-un măr ce cădea ,Newton a fost adus la gîndul că greutatea nu e nimic alta decît atracţiunea de masă , exercitată de corpul Pămîntului . Pornind de la controversa dintre Descartes şi Leibnitz în legătură cu măsura mişcîrii,poetul discută noţiunea de lucru mecanic şi ajunge la principiul conversării energiei.El păstrează vechea terminologie de muncă mecanică şi în loc de energie cinetică păstrează sintagma folosită de Leibnitz putere vie.Eminescu subliniază că noţiunea de lucru mecanic presupune existenţa a două elemente:forţa şi deplasarea.El iluminează acest lucru printr-un exemplu sugestiv:nu este suficientă aplicarea unei forţe asupra unie stînci pentru a se efectua lucru mecanic,dacă stînca rămîne în repaus.Reuşind a discerna între energie cinetică şi cea potenţială,potul defineşte energia mecanică ca pe o putere de acţiune sau putere de muncă a unui corp.In ceea ce priveşte lucrul mecanic,Eminescu notează:Lucrul mecanic se referă la orice efect care schimbă poziţia maselor ponderabile în spaţiu. In însemnările sale ştiinţifice ,Eminescu foloseşte deseori modalităţi de expresie specifice poeziei,epunînd problemele într-o formă vie,colorată,de multe ori comentariile sale devenind adevărate poeme în proză.Lucrurile se desfăşoară asemănător în momentul ilustrării unei idei ştiinţifice într-o formă lirică.Principiulconservării materiei,pe care-l consideră o lege fundamentală a tuturor fenomenelor este enunţat şi discutat în caietele sale sub diverse unghiuri ,din perspectiva diferitelor tipuri de fenomene(mecanice,termodinamice,electrice,magnetice,etc.)Pornind,probabil de la acest principiu dar şi de la mitul vieţii de după moarte , construieşte un poem sugestiv,Strigoii ( 1876),poem care ar putea fi considerat o ilustrare lirică a două planuri ale cunoaşterii umane-cunoaşterea ştiinţifică şi cunoaşterea mitică. Dar perspectiva legii conservării materiei şi a mitului privind viaţa de după moarte,s-ar putea crede că timpul eminescian este un timp reversibil(în poemul Strgoii).Această temă a eternităţii legilor,menite să asigure înţelegerea Universului ,este chiar şi de Fizica modernă prin acceptarea posibilităţii unei eterne reînceperi ,adică a unei serii infinite de universuri. ELECTROMAGNETISMUL In aceleaşi caiete apar idei referitoare la relativitatea clasică şi la teoria maxwelliană a elecromagnetismului ,idei,care,se poate crede,au costituit sursa de inspiraţie unor versuri ca cele din poemul Luceafărul sau La steaua. Cunoştiinţele referitoare la cîmpul fizic sunt relevate nu numai de rîndurile consacrate noţiunilor de undă,electricitate sau magnetism ce apar în Caiete ,ci şi de versurile Glossei în care ideile de continuitate din Fizică sunt explorate celor de continuitate a vieţii,a ideilor etc. TERMODINAMICA Unele din cele mai reprezentative versuri sunt datorate cunoştinţelor poetului referitoare la un domeniu al Fizicii puternic studiat în sec. al XIX-lea : termodinamica .Pornind de la lucrarea lui Stefan C.Mihăilescu Influienţa ,Eminescu,se apleacă problemei energiei radiate de soare şi a efectelor acestuia asupra vieţii şi a atmosferei terestre . De altfel,studiile sale în domeniul meteorologiei şi Fizicii Pămîntului I-au fost inspirate de lucrarea lui Pouillet Elementes de Physiqe experimentale et de Meteorologie .Frecventarea unor cursuri de Fizică şi ştiinţe naturale în universităţile europene îl aproprie pe Eminescu de teoria mecanică a transmisiei energiei calorice.Din perspectiva oamenilor de ştiinţă ai momentului ,cum ar fi Mayer ,Joule,Helmholtz,Carnot,modificarea stării termice a unui corp se face pe baza unei substanţe ipotetice numită caloric,lucru cu care Eminescu este familiarizat,dar citindu-I caietele se observă că nu-i sunt străine nici teoriile anterioare ca cea a phlogisticului . Poetul îşi aproprie teoriile cele mai moderne ale vremii , că sunt cunoscute notiţele sale referitoare la problema căldurii radiate sau cea a radiaţiei luminoase.Scrierile sale indică faptul că teoria mazweliană era cunoscută.Referindu-se la căldură Eminescu prezintă natura căldurii a căldurii radiate,echivalenţa ei cu lucrul mecanic.In ceia ce priveşte căldura organismului animal ,poetul arată că fenomenele vitale au la bază procesul de vegetaţiune a plantelor.Schimbul de materii între organismul viu şi mediul exterior se realizează cu ajutorul energiei solare,ideie care-l face pe poet să ajungă la o problemă mult discutată la acea vreme: resursele de energie ale soareloui.Pornind de cunoştinţe referitoare la principiile termodinamicii ,Eminescu subliniază teama oamenilor de ştiinţă de o eventuală organizare a tuturor deosebirilor de temperatură în sensul fiinţelor organice –moartea universală. In ciuda cunoştinţelor referitoare la faptul că razele calorice emise în spaţiu de către corpurile încălzite diferă de cele luminoase doar prin lungimea de undă,poetul este adeptul teoriilor lui Mayer ,conform cărora căldura solară ar fi un efect al materiilor cosmice care se aruncă necontenit în soare.Eminescu îşi exprimă nedumerirea în faţa ideii că procesul respectiv s-ar putea desfăşura invers,adică acela că soarele ar zvîrli iar în depărtări nemăsurate alte mase. Teoria entropiei este artistic prezentată în versurile Scrisorii I,iar săgeata timpului , evocată prin evoluţia sistemului spre o stare de echilibru,este în perfect acord cu sensul principiului lui Clausius .Naşterea vieţii însă este guvernată de negentropie lucru pe care Eminescu îl subliniază în poemul Amintiri. Ideia ireversibilităţii timpului apare nu numai în Scrisoarea I ,ci şi în poeme ca Revedere,Sonete,Glosă,Cu mîne zilele-şi adaugi ,Luceafărul. Aparent devenirea ,adică timpul ireversibil ,este în contradicţie cu eternitatea legilor ce guvernează Universul fizic .Este însă doar o aparenţă ,căci eternitatea săgeşii timpului este acceptată de fizică tot atît cît şi ideia reversibilităţii timpului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu