Treceți la conținutul principal

ECONOMIE ŞI UMANISM

ECONOMIE ŞI UMANISM Condiţiile vieţii economice sunt esenţiale pentru dezvoltarea personalităţii istorice a omului. Economia trebuie, de aceea, subordonată totdeauna nevoilor şi năzuinţelor acesteia, iar problema centrală a lumii contemporane constă tocmai în umanizarea creşterii economice. Eficienţa nu poate fi limitată doar la una tehnică, ori economică sau ecologică, ci trebuie să fie una social –umane pe de o parte să le exprime şi să le încununeze pe toate celelalte, iar pe de altă parte, să la călăuzească. Optimul economic trebuie să fie un optim economico –social –uman. Sub toate aceste aspecte, problemele economiei româneşti sunt arzătoare. Pe lângă o înnoire tehnică şi tehnologică amplă, urgentă şi susţinută, producţia noastră socială necesită o restructurare care să corespundă nevoilor reale ale societăţii, ale vieţii omului pe toate planurile. De aceea, rata acumulării trebuie redimensionată în aşa fel încât creşterea economică să asigure o sporire reală şi substanţială a produsului social şi venitului naţional pe locuitor, dar şi să permită o politică structurală capabilă a asigura sporirea adecvată a producţiei de bunuri alimentare şi de bunuri industriale de larg consum, ca şi o evoluţie corespunzătoare a serviciilor. Evident , lucrurile nu pot fi rezolvate bătând din palme şi este necesară o dezbatere prealabilă, cuprinzătoare şi profundă, capabilă să ofere temeiuri şi argumente solide pentru concluzii adoptate în mod democratic. Aici intrînd şi problematica unei încadrări complexe, concrete şi eficiente a României în circuitul economic mondial, dezvoltarea puternică a raporturilor ei de cooperare economică, tehnică,ştiinţifică,etc. cu toate ţările, pe baze reciproc avantajoase. Contextul intern şi internaţional al României creat de victoria revoluţiei democratice reprezintă, în acest sens, un factor excepţional de favorabil ţării noastre, factor ce se cere valorificat cu maximum de înţelepciune pentru ca orânduirea economică – democratică ce dorim a avea să se dezvolte cu cea mai mare eficienţă pe toate planurile. Se ridică în faţa noastră necesitatea vitală, fundamentală de a utiliza toate pârghiile adecvate pentru asigurarea şi sporirea intensă a eficacităţii producţiei, deci a productivităţii muncii, a calităţii produselor, a rentabilităţii reale,a competitivităţii tehnice şi economice a producţiei. Luarea în considerare a pieţei interne şi internaţionale este decisivă. Nu trebuie uitat, că asigurarea competitivităţii internaţionale a produselor noastre constituie o problemă centrală, decisivă a economiei româneşti şi aceasta cu atât mai mult cu cât metodele economice de conducere se cer a fi promovate sistematic şi susţinut. Intr-o perioadă în care revoluţia ştiinţifică şi tehnică este în ascensiune economia se desfăşoară prin excelenţă de către un amplu muncitor complex modern colectiv productiv –care are în centrul său pe savant, pe cercetător, inventator, inginer, economist,medic, profesor, psihosociolog şi chiar omul de artă –raportul economic, social trebuie să corespundă nevoilor de dezvoltare intensă ale acestuia şi să le favorizeze realizarea. Capacitatea înalt creatoare de valori economice a muncitorului productiv complex modern este în general direct proporţională cu componenta ştiinţifică a acestuia şi cu gradul de diviziune şi cooperare a muncii văzută în sensul cel mai larg. Sub toate aceste aspecte, o ţară e cu atât mai dezvoltată, cu cât are un nivel economic mai ridicat, cu cât ştie să dezvolte şi să utilizeze mai bine amplul muncitor complex productiv modern bazat pe revoluţia ştiinţifică şi tehnică, acesta fiind capabil să strângă într-un singur şuvoi producţia de mari valori economice, cele mai importante valenţe ale muncii naţionale. In acelaşi timp, economia modernă bazată pe revoluţia ştiinţifică şi tehnică ridică tot mai puternic problema rolului omului în producţia socială. El, omul, nu poate fi redus la rolul de simplă forţă de muncă; el este mult mai mult şi trebuie înţeles mult mai complex. Insă fie şi numai din punctul de vedere al economiei, omul nu poate fi omis, de pildă, sub aspectul consumatorului. Iar acest lucru implică, o dată mai mult, cuvântul său limpede în dezvoltarea producţiei sociale. Insăşi calitatea produselor create de fiecare echipă în parte, de fiecare unitate constituie o problemă de prim rang nu numai economică, dar şi cetăţenească,de demnitate şi înaltă semnificaţie umană, de respect faţă de concetăţeni, de parteneri. Cu acestea ajungem la unul din numeroasele puncte de legătură între economie şi morală. Dar, mai ales, omul modern nu mai poate fi redus la situaţia de simplu obiect al conducerii economice. El vrea, poate şi tine să aibă calitatea de subiect al acesteia, în mod efectiv,real,iar nu doar nominal. Intrăm astfel în domeniul democraţiei adevărate pentru care în actuala revoluţie şi –au dat viaţa atâţia şi atâţia admirabili fii tineri ai ţării Această democraţie include şi democraţia economică, numai exercitarea profundă şi reală a democraţiei deschise a vieţii economice, în deplină cunoştinţă de cauză şi sinceritate, poate grăbi rezolvarea marilor probleme care ne stau în faţă. Unitatea dintre vorbă şi fapt este esenţială, decisivă. BIBLIOGRAFIE: N.N.Constantinescu –Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă.

Comentarii