vineri, 20 iulie 2012

CALATORIA

`eseu` Ambele opere literare trateaza aceeasi tema calatoria „Micul Print” este o povestire simbolica, profunda, adresata oamenilor mari, spre a nu uita ca si ei au fost candva copii. Construita cu mijloacele fabluosului , povestirea prezinta calatoria unui copil,”Micul Print”, care colinda prin univers, trecand de pe o planeta pe alta. Planeta,in acceptiunea pe care o capata la Saint-Exupery, devine simbolil altei lumi figurand atat o realitate exterioara, cosmica in sensul comun al termenului, cat si, mai ales,orealitate interioara, diferita de la un indivit la altul. Micul Print, copilulu angajat intr-o calatorie fabuloasa, nu este alteceva decat un erou al cautarii, care ratacind de pe o planeta pe planeta pe alta, parcurge un traseu initiatic, corespunzator unei profunde experiente de cunoastere. Cea de-a saea planeta pe care anjunge este locuita de unde geograf, un batran savant retras in spatele „unor carti uriase”.Intalnirea „Micului Print” cu geograful este reprezentata de autor prin intermediul dialogului. Naratiunea devinde o sceneta, iar cele doua roluri surprind de fapt doua varste:copilul si maturul.Rolul copilului este in mod dominant interogativ. Intrebarile pe care le adreseaza in casaacda, tradeaza dorinta de a afla si de a intelege,proprie varstei indecente. Celalalt rol al maturului, este nu numai al unei varste, deci al unui nivel de cunoastere. Din dialogul cu batranul, savant, Micul Print afla lucruri noi: ca geaograful este diferit de explorator, ca exista adevar si neadevar. Exploratorul umbla, cauta, vede, intelege si transmite informatiile, pe cand geograful le aduna, le verifica, le intelege le sistematizeaza si le sintetizeaza. Micul Printmai afla un lucru, si anume ca in lume exista forme eterne si forme efemere.Acest lucru il intristeaza pe copilul legat de floarea de pe planeta lui, pentru ca il face sa inteleaga ca viata este fragila si efemera. In „Micul Print” calatoria este inscrisa in fabulos, fiindu-i astfel subliniata valoarea simbolica, pe cand in romanul lui Radu Tudoran calatoria este urmarita intr-o viziune relista, care intretine ideea de autentiatate. Romanul consemneaza aventurile prin care trece in cursul unei calatorii, echipajul goeletei romanesti „Speranta” comandata de Anton Lupan.Echipajul, alcatuit din cativa membri- capitanul Anton Lupan,Gherasim,Ieremia,Haramb,Cristea Busuioc,Ismail,Mihu si mai tarziu Adnana,parcurge marile si oceanele lemii, pornind de la gurile Dunarii, pentru a ajunge in indepartata Tara de Foc, in cautarea unui prieten pierdut. In drumul lor au de infruntat dificultati si obstacole neobisnuite:atacuri ale piratilor,sicane ale autoritatilor, din porturi, ferdum si uragane, lipsa de apa, calduri insuportabile sau ploi reci, care ii uda pana la piele, boli sau halucinatii. Angajarea in necunoscut, presupune in mod obisnuit o dubla coordonata a experientei de cunoastere: cea geagrafica costand in contactele cu teritorii si oameni noi, cu obiceiuri noi, dar si cu primejdii noi si cea moeala, pe de alta parte, legata de limitele omenesti ale fiecaruia. Momentul surprins reprezinta o secventa din suita de intamplari legate de traversarea Atlanticului, in apropierea coastei de vest a Africii. Echipajul trebuie sa infrunte aici un dusman necunoscut :armatanul, vantul fierbinte care rascloeste nisipurile Saharei purtandu-le pana la mari departari.In calea lui armatanul parjoleste si usuca totul.Nu numai natura, ci si omul sufera acestui vant fierbinte, care sufoca,orbeste si deshidrateaza. Indiferent de cheia, realista sau fabuloasa, pe care o preopune autorul, calatoria semnifica intotdeauna o iesire din orizontul cunoscut si intrarea intr-un necunoscut al lumii.Dar acest necunoscut nu este numai al spatiilo strabatute , ci in egala masura se dovedestea fi si al orizontului interior.Necunoscutul din noi, dezvaluit in confrutarea cu necunoscutul din afara noastra, iata un teritoriu complementar al experientei de cunoastere pe care o face posibila calatoria. Nu intamplator, calatoria reprezinta asa cum apare in basemele populare o cale a imbogatirii, dar si a incercarii, pentru ca drumul este presarat cu obstacole si primejdii.Imbogatirea, sub aspect simbolic semnaleaza nonfideantiala dintre cel care pleaca si cel care vine.Practic, imbogatirea consta in ceea ce aflam despre altii, dar si in ceea ce aflam despre noi, despre ceea ce suntem cu adevarat. Fascinatia necunoscutului o regasim si in poezia simbolistilor.La noi tema poate fi urmarita la Alexandru Macedonski („Noapte de decembrie”) sau la Ion Mihulescu („Romanta celor trei corabii”). Romantismul dezvolta si manifesta tema care devine simbolul celebrei calatorii ramantice reprezentand aspiratia spre locurile, indepartate, unde era cautat exoticul, neobisnuitul. Incepand cu Jules Verne („20 de mii de leghe sub mari”, „Calatorie spre centrul pamantului” etc.) tema calatoriei a patruns in zona paraliteraturii S.F., care a cunoscut o puternica dezvoltare in secolul al XX-lea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu