Ca o recunoastere a succeselor sale,in anul 1802,Napoleon a fost
ales,prin plebiscic,prim-consul pe viata.Acesta nu a fost insa decat o etapa
intermediara spre instaurarea puterii personale absolute.
In anul 1804, echilibrul intern si cel
extern erau puse din nou sub semnul intrebarii. In 1803, Anglia redeschisese
conflictul militar, iar la inceputul lui 1804,Fouche descopera un nou complot
regalist. Conjunctura favorabila nu este ratata si, in Mai 1804, Franta devine
imperiu, iar Napoleon, proclamat « imparat al tuturor
francezilor »,sub numele de Napoleon I. Decizia Senatului nu facea decat
sa consfinteasca o stare de fapt.
In noua sa calitate, Napoleon continua politica promovata anterior, in
toate directiile. Pentru prevenirea comploturilor este accentuat controlul
politienesc asupra societatii : tribunalele speciale sunt conduse
de » magistrati pentru linistea publica » , se reintroduc
practicile trimiterii la inchisoare fara judecata sau arestul la domiciliu.
Totul se afla sub controlul unui ministru al politiei care beneficia de puteri
extinse.
Formarea unei noi nobilimi supuse imparatului ia amplore. Pe langa
curtea imperiala se creaza noi demnitati ce aduc importante venituri si privilegii
detinatorilor acestora. Cei mai merituosi dintre generali sunt ridicati la
rangul de maresali ai Frantei si improprietariti cu vaste domenii.
Autoritarismul politic si cumpararea de favoruri au fost dublate de un
program consistent de reorganizare a armatei. Principiile de baza ale acestui
program constau in asigurarea unitatii de comanda si a flexibilitatii in
actiune.S-au creat unitati de aproximativ 25-30 de mii de soldati, la care se
adaugau corpuri de cavalerie, unitati de artilerie si mai multe multe unitati
de elita, dintre care cea mai importanta era Garda imperiala. Comanda
unitatilor era asigurata de generali celebri, precum Ney, Murat, Lannes, Junot,
Juordan, Bernadotte etc. Aceasta armata era alimentata prin introducerea
serviciului militar obligatoriu pentru toti tinerii intre 20-25 de ani. Marea
Armata, cum a fost denumita de Napoleon insusi, numara in anii 1805-1806
aproximativ 600 de mii de oameni, carora li se puteau adauga oricand unitatile
auxiliare recrutate din teritoriile cucerite. Aceasta includea atat veterani
caliti in razboaie inca din timpul Revolutiei,
cat si noi recruti. Este armata care va asigura gloria militara a
imparatului in urmatori ani.
Produs al Revolutiei de la 1789, Napoleon Bonaparte s-a dovedit a nu fi
un mare iubitor al democratiei. Geniul sau militar si exceptionala forta de
munca au transformat insa Franta intr-o putere capabila sa-si infranga marii
vecini, iar pe sine, In cea mai temuta si mai apreciata personalitate a zile .
Marele imperiu
Ingrijorate
de ascensiunea Frantei si simtindu-se sfidate de proclamarea Imperiului, cele
mai importante puteri ale Europei formeaza, la initiativa Angliei, coalitia a
treia antifranceza. Alcatuita din Anglia, Rusia, Austria si Prusia, aceasta va prilejui
insa cele mai faimoase victorii militare ale lui Napoleon Bonaparte.
Inceputul campaniei impotriva
celei de-a treia coalitii nu a fost fructuos : planurile de debarcare in
Anglia, prin traversarea stramtorii Galais, sunt zadarnicite, iar flota franceza
este infranta din nou de amiralul Nelson, in confruntarea de la Trafalgar.
Infrangerea a fost decisiva de aceasta data, Anglia pastrand o totala
suprematie asupra marilor, pana la sfarsitul razboiului. Pe uscat insa,
francezii sunt imbatabili. La Ulm, si mai ales la Austerlitz(1805), armatele
austriece si cele rusesti sunt distruse. Austria este obligata sa incheie o
pace separata, total nefavorabila.
In toamna anului urmator, Prusia sare in
ajutorul aliatelor sale, declarand razboi Frantei. Soarta Prusiei a fost insa si mai rapid
pecetluita, in numai sase zile armata lui Frederic al III-lea fiind total
anihilata in urma infrangerii de la Jena (1806). Berlinul este ocupat, iar
pacea va fi incheiata in termeni foarte duri pentru prusaci : numeroasele
pierderi teritoriale si despagubirile de razboi transformau Prusia intru-n stat
de importanta secundara.
Rusia ramane singura si implicata in
acelasi razboi cu turcii, este de asemenea infranta la Eylau si Friedland
(1807). Cu exceptia Angliei, toti membrii celei de-a treia coalitii erau
infranti de o maniera categorica. Aceste campanii au scos in evidenta atat
vulnrrabilitatea unor armate organizate pe vechi principii militare, cat si
slabiciunea regimurilor politice monarhic-absolutiste.
Prin pacea care s-a incheiat la Tilsis, in
anul 1807, harta politica a Europei este substantial modificata, Marele Ducat
al Poloniei si alte state formate de Napoleon fiind supuse sub conducrea
diversilor membri ai familiei imparatului sau ai unor aliati fideli. Mai importanta
era insa alianta incheiata cu tarul Rusiei, Alexandru I, impreuna cu care a
impartit practic Europa. Acesta era momentul de apogeu al imperiului
napoleonian.
In timpul campaniei impotriva celei
de-a treia coalitii, Napoleon a incercat sa foloseasca si un alt tip de arma,
cea economica. Nereusind sa se confrunte cu armata engleza direct si decisiv,
asa cum facea cu ceilalti adversari, Napoleon incearca sa sufoce economia
engleza, punand-o in imposibilitatea de a-si vinde produsele. Pentru aceasta,
imediat dupa ocuparea Berlinului, in 1806, el declara Blocada
continentala :Insulele britanice erau blocate pe uscat si pe mare, orice
fel de comunicare cu acestea fiind interzise.
Blocada urmarea un dublu efect. Pe de o
parte, produsele britanice trebuiau oprite sa iasa din tara, conducand astfel
la prabusirea economiei. Pe de alta parte, Blocada proteja economia franceza,
asigurand acesteia noi piete de desfacere .
Efectele blocadei au inceput sa se arate
curand. Un 1811, balanta de plati a Angliei se dezechilibrase in mod
primejdios, si daca evenimentele politice si militare nu ar fi cunoscut o
directie favorabila Angliei, perspectiva economiei engleze ar fi fost sumbre.
Daca Blocada continentala ar fi functionat corect, Anglia ar fi fost ,
probabil, infranta, iar dominatia franceza asupra continentului, cu mult mai
indelungata.Dar realitatea a fost diferita…
Incercarea Frantei de a impune blocada
intregii Europe a condus-o insa spre noi conflicte care, desi i-au marit
teritoriul, au apropiat sfarsitul Marelui Imperiu.
Astfel, in anii 1807 si 1808, Napoleon a ocupat
Portugalia , Statul Papal, apoi in Spania. Determinata in principal de ocuparea
statului Papal, reactia Austrieieste imediata. Razboiul se incheie insa cu o noua infrangere a
acesteia, la Wagram (1809). A fost ultima mare victorie a lui Napoleon.
Marele Imperiu ajunsese la intinderea sa
maxima, Aceasta includea Franta propriu-zisa in granitele sale naturale (Rin,
Alpi, Pirinei), teritorii anexate, state satelit-formal independente dar
conduse de membri ai familiei Bonaparte-, statele aliate, conduse de proprii
suverani fideli imparatului si, in fine ,marile sale rivale, Austria, Prusia,
Rusia, aduse pentru anumite perioade de timp sub influenta Frantei, pe cai
diplomatice sau militare.Chiar si Suedia a trebuit sa accepte, in 1810, un
maresal francez ca mostenitorul tronului.
..
Declinul
Spre
sfarsitul deceniului I, indelungii ani de razboi incep sa-si arate efectele.
Criza financiara reapare, Napoleon fiind nevoit sa reintroduca taxe pe care el
insusi le inlaturase in trecut. Razboiul devine tot mai costisitor , efectele
sale economice sunt tot mai evindente burghezia nu-l mai sprijina pe suveran cu entuziasmul inceputurilor. Recopltele
slabe din 1811 au facut sa reapara si criza alimentara si, o data cu ea ,rationalizarea consumului,
chiar si pentru armata .
Precaritatea economica este dublata de primele infringeri
.Experienta spaniola este graitoare in acest sens : in Spania, francezii nu
numai ca inregistreaxa o prima
infrangere, cea de la Bailen , dar sunt
obligati sa mentina numeroase
trupe , dintre cele mai bune ,pentru face fata razboiului declansat
de spanioli.
In anul 1812 , stabilitatea Aliantei de Rusia intra pe o panta descendenta .
Interesele divergente din
zona Balticii , din Marele
Ducat al Poloniei si problemele ridicate de nerespectarea de catre Rusia a Blocadei continentale il determina pe Napoleon sa atace dinou. A fost
decizia sa fatala , caci , spre deosebire de campaniile anterioare , nu si-au mai putut
invinge adversarul rapid, intr-o batalie decisiva . Armata rusa sa retras
permanent , creind imense probleme de
aprovizionare. Hartuita tot timpul de cazaci , de boli , intalnind in calea sa
orase si sate distruse de rusi
insisi, armata franceza era
demoralizata.
Victoria de la Borodino inpotriva
generalului Kutuzov nu a mai fost una
decisiva , care sa-i oblige pe rusi sa
ceara pacea fara a gasi o solutie pentru aprovizionare si in conditiile venirii
irnii, Napoleon ordona retragerea .A fost una dezastruoasa pentru francezi
,din Marea Armata de la
inceputul campaniei nereusind sa se intoarca in Franta decat aproximativ
25 de mii de soldati.
Incurajat de infrangerea lui Napoleon in
Rusia , Tarul Alexandru I ,pune bazele celei
de a sasea coalitii antifranceze .fortata initial din Rusia si
Prusia , intarita ulterior prin aportul
Austriei, aceasta a actionat in conditii favorabile : Marea Armata
franceza fusese practic inghitita de
stepele Rusiei ,razboiul de gherila din Spania bloca acolo numeroase trupe ,
populatia din restul imperiului era tot
mai ostila , resursele la care putea apela
Napoleon pentru refacerea armatei erau tot mai limitate .In aceste
conditii , Napoleon I este infrant in Bataia Natiunilor de la Leipzig (1813) ,
Parisul era cucerit , iar inparatul obligat sa abdice si sa se retraga pe
insula ELBA.
Cele 100 de zile
Imediat dupa infrangerea de
la Leipzig ,intreg imperiu s-a prabusit. Bourbonii au fost readusi pe tronul Frantei prin Ludovic al XVIII –LEA
. Totul parea sa se fii sfarsit .Restauratia Bourbonilor nu s-a bucurat insa de
umanitatea aliatilor, intre care au intervenit , repede, divergente. Unitatea
coalitiei a fost insa chiar de Napoleon
. Incurajat de dezbinarea aliatiilor si interpretand esecul tentativei sale de
sinucidere ca pe un semn divin,Napoleon paraseste insula ELBA si incepe cea ce
avea sa fie Aventura celor 100 de zile
.Debarcarea lui Bonaparte pe coastele
Frantei a fost privita de presa epocii ca ‘’ revenirea Balaurului ‘’.Avand
insa sprijinul multor generali ce luptasera sub comanda sa , Napoleon si-a
transformat revenirea intr-un mars glorios spre Paris.Reintronat , acesta
incepe sa viseze la refacerea Marelui
Imperiu. Obtine chiar cateva victorii. Pentru scurt timp insa , caci este infrant
in batalia de la Waterloo (iunie 1815) . Silit di nou sa abdice , Napoleon a
fost exilat pe Insula Sf. Elena , unde a
murit ,in conditii neclare , la 5 mai 1821.
Comentarii
Trimiteți un comentariu